R O M Â N I A
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.T. împotriva deciziei penale nr.544 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I Penală.
S-au prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu și intimata parte civilă V.D.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, în principal, achitarea acestuia pentru infracțiunea de tâlhărie, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală, deoarece nu el este autorul faptei.
În subsidiar, apărătorul inculpatului a solicitat reducerea pedepsei.
Intimata parte civilă, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, după loviturile aplicate de inculpat a avut 30 zile de îngrijiri medicale – pentru vindecare.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului deoarece din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată a fost bine individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său, el socotindu-se nevinovat, partea civilă de bună voie dându-i 650.000 lei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.201 din 17 iulie 2002 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul R.T., la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal.
În baza art.61 Cod penal, s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 51 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.543/2002 a Judecătoriei Slobozia.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 25 aprilie 2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.850.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă V.D.
Instanța a reținut în fapt că în noaptea de 23 aprilie 2002, la ieșirea din Restaurantul aparținând SC „V” inculpatul a exercitat violențe asupra părții vătămate V.D., sustrăgându-i din buzunar suma de 5.500.000 lei. Actele medico-legale atestă că victima a necesitat pentru vindecare un număr de 22-25 zile îngrijiri medicale.
Instanța a înlăturat ca neavând nici un suport probator susținerea inculpatului în sensul că a primit banii de la partea vătămată pentru a întreține relații sexuale cu aceasta, iar ulterior a fugit, încercând astfel să îi păstreze.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și susținând în principal că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei.
Curtea de Apel București, Secția I Penală prin decizia penală nr.544/10 septembrie 2002, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.T., împotriva sentinței penale nr.201/17.07.2002 a Tribunalului Ialomița.
S-a computat prevenția inculpatului de la 25.04.2002 – 10 septembrie 2002.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivele invocate prin apel și anume cerând fie a fi achitat, el socotindu-se nevinovat, fie reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul administrat în raport de criticile aduse hotărârilor pronunțate precum și din oficiu, se reține că situația de fapt este corespunzătoare acestuia precum și activității infracționale efectiv întreprinsă de inculpat.
Poziția sa oscilantă, între a susține fie că, nu el e autorul faptei, fie a cere reducerea pedepsei aplicate, se apreciază în limita posibilităților intelective ale acestuia în a-și face apărarea, dar și în raport de comportamentul său social, de a persevera în comiterea de infracțiuni (fiind și recidivist). Se vor reține toate aceste date, nu numai față de fișa de cazier a recurentului ci și pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, care infirmă apărările făptuitorului și care tot timpul au asistat la desfășurarea incidentului dintre victimă și inculpat, cu alte cuvinte la comiterea tâlhăriei reținute în sarcina sa.
În consecință, în raport de împrejurările concrete în care prin violență, urmată de 22-25 zile de îngrijiri medicale pentru victimă, inculpatul (recidivist postcondamnatoriu) îi fură din buzunar 5.500.000 lei, pedeapsa de 6 ani închisoare, orientată în apropierea limitei minime, prevăzută de textul ce încriminează tâlhăria comisă, nu poate fi apreciată ca excesivă și deci cererea de reducere a pedepsei, se va înlătura ca nefondată.
Pentru considerentele analizate, hotărârea atacată urmează a fi menținută iar recursul respins, ca nefondat, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Se vor aplica și prevederile art.381 și 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T. împotriva deciziei penale nr.544 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2002 la 17 ianuarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2003.