Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului. Dobândirea calităţii de deputat în cursul judecării recursului
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Dispoziţii comune
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului
- dobândirea calităţii de deputat în cursul judecării recursului
C. proc. pen., art. 29 pct. 1, art. 40 alin. (2)
Dobândirea calităţii de deputat în cursul judecării recursului nu determină schimbarea competenţei de soluţionare a căii de atac, întrucât art. 29 pct. 1 C. proc. pen. stabilește competenţa după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie numai pentru judecata în primă instanţă, competenţa de judecată în căile de atac a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie este stabilită potrivit principiului proximităţii gradelor de jurisdicţie, iar dispoziţiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. sunt incidente numai în cazul judecăţii în primă instanţă sau în caz de desfiinţare ori casare cu trimitere spre rejudecare la instanţa competentă să judece în primă instanţă potrivit calităţii persoanei, nefiind incidente în cazul judecăţii în căile de atac.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2947 din 1 octombrie 2013
Prin sentinţa penală nr. 2148 din 17 iulie 2012 pronunţată de Judecătoria lași s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 300 alin. (2) și art. 332 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., restituirea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, pentru refacerea urmăririi penale și a actului de sesizare a instanţei, a cauzei penale privind pe inculpatul B.V., administrator la societatea I. și pe inculpata societatea I., prin mandatar B.C., ambii inculpaţi cercetaţi pentru infracţiunea prevăzută și pedepsită de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, fiind învestită Curtea de Apel Iași.
Prin decizia penală nr. 82 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Iași a dispus, în baza dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (2) C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinţei penale nr. 2148 din 17 iulie 2012 a Judecătoriei Iași vizând pe inculpatul B.V. și pe inculpata societatea I., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel lași a reţinut următoarele:
La termenul din 15 ianuarie 2013, procurorul de ședinţa a invocat necesitatea solicitării unor relaţii de la Biroul Electoral Central cu privire la inculpatul din prezenta cauza, în sensul de a se verifica dacă a dobândit calitatea de deputat ca urmare ultimelor alegeri electorale.
Făcându-se verificări pe site-ul Camerei Deputaţilor, a rezultat ca numitul B.V., inculpat în prezenta cauză, a dobândit calitatea de deputat în urma alegerilor electorale din luna decembrie 2012, precum și prin depunerea jurământului în această calitate.
În raport cu aceste constatări, la termenul din 29 ianuarie 2013, a fost pusă în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel în soluţionarea recursului, raportat la calitatea specială dobândită de inculpatul B.V.
Examinând excepţia invocată, Curtea de Apel Iași a apreciat că aceasta este întemeiată, în esenţă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 39 alin. (1) C. proc. pen., excepţia de necompetenţă materială și cea de necompetenţă după calitatea persoanei pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronunţarea hotărârii definitive.
În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, excepţiile de necompetenţă pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părţi sau puse în discuţia părţilor din oficiu.
Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile săvârșite de senatori și deputaţi, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. (1) din același cod, atunci când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, numai în cazurile în care: a) fapta are legătura cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanţă.
Astfel, doar atunci când competenţa de judecată în primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie a fost determinată de calitatea inculpatului, de senator sau deputat, iar acestuia i-a încetat mandatul, dacă fapta nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ca parlamentar, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu are competenţa de a judeca în primă instanţă cauza (în acest sens este și jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie; a se vedea Secţia penală, sentinţa nr. 1 din 12 ianuarie 2009).
Deci dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. au în vedere împrejurarea că instanţa competenta după calitatea persoanei își menţine competenţa de soluţionare a cauzei atunci când inculpatul a pierdut calitatea cerută de lege pentru a fi judecat de o altă instanţă decât cea comună, doar în măsura în care infracţiunile care formează obiectul sesizării instanţei au fost săvârșite în legătura cu îndatoririle de serviciu.
Rezultă, așadar, că dobândirea calităţii de senator/deputat, indiferent de momentul în care are loc, atrage de drept competenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.
Din procesul-verbal întocmit de Biroul Electoral Central, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor din 9 decembrie 2012, afișat pe site-ul instituţiei, figurează numitul B.V., candidat din partea Partidului P., pentru un colegiu uninominal din Iași.
Așa cum rezultă de pe site-ul oficial al Camerei Deputaţilor, ședinţa Camerei Deputaţilor din 20 decembrie 2012, când deputaţii au depus jurământul, a avut următoarea ordine de zi:
- prezentarea denumirii, componenţei numerice și conducerii grupurilor parlamentare;
- prezentarea și adoptarea raportului Comisiei de validare;
- depunerea jurământului de credinţa faţă de ţară și popor de către deputaţi, în ședinţă solemnă etc., ceea ce conduce la concluzia ca numitul B.V. „a intrat în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a camerei din care face parte”, fiind îndeplinită atât condiţia validării alegerii, cât și a depunerii jurământului, potrivit dispoziţiilor art. 70 din Constituţia României, fiind fără relevanţă din această perspectivă distincţia dintre mandatul de parlamentar și calitatea de deputat sau senator (a se vedea sentinţa penală nr. 1090 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului București).
Așa fiind, conform art. 29 C. proc. pen., competenţa în prezenta cauză aparţine Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie în raport cu calitatea persoanei, respectiv calitatea de deputat a uneia dintre persoanele trimise în judecată, respectiv inculpatul B.V.
La termenul din 1 octombrie 2013, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - din oficiu - a pus în discuţie excepţia de necompetenţă, având în vedere următoarele:
Această împrejurare, legată de dobândirea calităţii de parlamentar a inculpatului în cursul judecării recursului, deci ulterior pronunţării hotărârii în primă instanţă, nu determină o schimbare a competenţei de soluţionare a căilor de atac declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 pct. 1 și 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie judecă în primă instanţă: a) infracţiunile săvârșite de senatori, deputaţi și europarlamentari; b) infracţiunile săvârșite de membrii Guvernului; c) infracţiunile săvârșite de judecătorii Curţii Constituţionale, d) infracţiunile săvârșite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii; e) infracţiunile săvârșite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, precum și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie; f) infracţiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori; g) alte cauze date prin lege în competenţa sa, iar ca instanţă de recurs, judecă: a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în prima instanţă, de curţile de apel și Curtea Militară de Apel; b) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, ca instanţe de apel, de curţile de apel și Curtea Militară de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în prima instanţă, de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, precum și alte cazuri prevăzute de lege.
Se constată, așadar, că legiuitorul stabilește competenţa după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie numai atunci când judecă cauza în primă instanţă.
În căile de atac, competenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie este stabilită potrivit principiului proximităţii gradelor de jurisdicţie, aceasta soluţionând recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în prima instanţă și în apel de către curţile de apel, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în prima instanţă, de Secţia penală a instanţei supreme.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu are competenţa funcţională de a soluţiona prezenta cauza ca instanţă de recurs. De asemenea, nici nu s-ar putea pune chestiunea juridică a recalificării căilor de atac declarate împotriva sentinţei.
În consecinţă, în raport cu modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze competenţa de judecată în căile de atac (în care competenţa este stabilită în raport cu instanţa care a pronunţat hotărârea atacată și nu cu calitatea persoanei inculpate), se constată că dispoziţiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. (potrivit cărora dobândirea calităţii după săvârșirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen.) sunt incidente numai în faţa instanţelor de fond, respectiv numai în caz de desfiinţare/casare cu trimitere spre rejudecare la instanţa competentă să judece în primă instanţă potrivit calităţii persoanei.
Faţă de împrejurarea că nu există norme care să reglementeze situaţiile de genul celor ivite în prezenta cauză, nu se poate face decât aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare privitoare la competenţa materială și funcţională a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a trimis la Curtea de Apel Iași recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinţei penale nr. 2148 din 17 iulie 2012 a Judecătoriei Iași, privind pe intimatul inculpat B.V. și intimata inculpată persoană juridică societatea I.