S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul A.C. împotriva deciziei penale nr.249 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
S-a prezentat recurentul, arestat, asistat de avocat Z.C., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul recurentului condamnat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei în condițiile aplicării legii mai favorabile.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Drept consecință, a fost înlăturată pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c din Codul penal, pe o durată de 6 ani.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința penală sus-menționată, contestatorul A.C. a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art.15 Cod penal, reindividualizarea pedepsei de 12 ani închisoare, având în vedere că prin modificările aduse dispozițiilor art.146 din Codul penal, prin Legea nr.456/2001, s-a modificat noțiunea de „consecințe deosebit de grave” stabilindu-se că acest termen corespunde unei pagube materiale mai mari de 2 miliarde de lei.
Așa încât, el fiind condamnat la 12 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.4 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru un prejudiciu situat sub această limită, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile față de modificările invocate.
Prin sentința pronunțată, tribunalul a constatat că, în raport de prevederile art.458 Cod procedură penală, contestația la executare formulată de condamnat este întemeiată sub aspectul pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art.64 Cod penal, deoarece prin modificările intervenite prin Legea nr.456/2001 și în raport de prejudiciul creat, în valoare de circa 255.000.000 lei, pentru care a fost condamnat inculpatul, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de înșelăciune nu prevede pedeapsa complimentară prevăzută de art.65 Cod penal de interzicere a unor drepturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul A.C., care a solicitat instanței să aprecieze asupra aplicării dispozițiilor art.15 Cod penal, privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul A.C., solicitând, pe fond, aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Potrivit prevederilor art.15 din Codul penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedepasă, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei.
În această ordine de idei, prin Ordonanța de Urgență nr.207 din 15 noiembrie 2000, art.5 se stipulează că art.146 din Codul penal va avea următorul cuprins: „consecințe deosebit de grave” se înțelege o pagubă materială mai mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată altei persoane juridice sau fizice.
Condamnatul a fost pedepsit 12 ani închisoare la momentul în care fapta sa constituia infracțiunea de înșelăciune calificată, prevăzută de art.215 alin.4 și 5 Cod penal, deoarece prejudiciul era de 255.000.000 lei, iar dispozițiile art.146 Cod procedură penală prevedeau că faptele prin care se cauzează un prejudiciu de peste 50.000.000 lei sunt fapte cu consecințe deosebit de grave.
În prezent fapta comisă de condamnat având un prejudiciu sub 2 miliarde lei –legea actuală și totodată mai favorabilă, art.13 Cod penal reprezintă infracțiunea de înșelăciune în formă simplă, pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 15 ani închisoare.
Din caracterizarea făcută de Penitenciarul Mărgineni rezultă că activitatea deținutului a avut un caracter exemplar: recompensat de 27 ori, folosit la munci de mare încredere și responsabilitate pe parcursul celor cinci ani petrecuți în detenție. Condamnatul nu are antecedente penale și anterior condamnării era încadrat în muncă, avea familie, un copil minor.
Față de cele arătate se consideră îndeplinite cerințele dispozițiilor art.15 Cod procedură penală cu consecința reducerii pedepsei de executat, fiind singura soluție echitabilă și care poate împlini cu adevărat scopul educativ al pedepsei.
Față de prevederile art.15 din Codul penal, de modificările intervenite prin OUG nr.207/2001, de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal și de scopurile pedepsei prevăzute de art.52 din Codul penal, raportat la situația de fapt, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului declarat de condamnat și reducerea pedepsei aplicate acestuia, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de condamnatul A.C. împotriva deciziei penale nr.249 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Casează decizia atacată și sentința penală nr.109 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului Prahova sub aspectul greșitei soluționări a contestației la executare formulată de condamnat împotriva sentinței penale nr.117 din 13 mai 1998 a Tribunalului Prahova.
Reduce pedeapsa aplicată condamnatului A.C. pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, de la 12 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.