Rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare. Instanţă militară care a judecat cauză în primă instanţă. Indivizibilitate sau conexitate. Instanţă civilă. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Asistenţa judiciară internaţională. Rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare
- instanţa competentă
C. proc. pen., art. 5221
În procedura rejudecării în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, reglementată în art. 5221 C. proc. pen., competenţa de judecată în primă instanţă revine instanţei civile, în temeiul art. 35 alin. (1) și (2) C. proc. pen., în cauze care privesc și persoane care nu au calitatea de militar, chiar dacă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă și a dispus condamnarea înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006 este o instanţă militară.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 860 din 8 octombrie 2013
Prin sentinţa penală nr. 11 din 15 aprilie 2013, Tribunalul Militar Teritorial București a admis excepţia lipsei de competenţă a Tribunalului Militar Teritorial București și, în baza dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen., cu aplicarea art. 28 pct. 1 lit. a), art. 30, art. 35 alin. (2) C. proc. pen. și art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a declinat competenţa de soluţionare a cererii petentului de rejudecare după extrădare a dosarului Tribunalului Militar Teritorial București în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 127 din 23 iulie 2003, definitivă prin neapelare, în favoarea Judecătoriei Buzău, instanţă competentă material, teritorial și după calitatea persoanei.
Prin sentinţa penală nr. 392 din 7 mai 2013, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 5221 C. proc. pen., Judecătoria Buzău a stabilit competenţa de soluţionare a cererii formulate de către petent pentru rejudecarea după extrădare, ca aparţinând Tribunalului Militar Teritorial București.
În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Buzău și Tribunalul Militar Teritorial București și a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Teritorial București la data de 3 aprilie 2013, petentul condamnat C.A. a solicitat rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului Tribunalului Militar Teritorial București în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 127 din 23 iulie 2003.
În motivarea cererii sale, condamnatul a învederat că prin sentinţa respectivă a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave. În aceeași cauză au fost judecate și condamnate mai multe persoane civile, care nu deţineau deci calitatea specială de militar, printre care și coinculpata C.V., soţia petentului.
Petentul condamnat a precizat că judecarea și condamnarea sa s-a realizat în contumacie, fără a avea posibilitatea de a formula apărări, de a-și exprima punctul de vedere în legătură cu acuzaţiile aduse și fără a fi avut posibilitatea de a exercita căile de atac, întrucât la data de 9 august 2002 a părăsit România prin punctul de trecere al frontierei Nădlac, împreună cu soţia sa, coinculpata C.V.
Se constată că petentul condamnat a fost judecat pe fond și condamnat prin sentinţa penală nr. 127/2003 pronunţată de către Tribunalul Militar Teritorial București, competent să judece cauza în primă instanţă, deoarece, la data săvârșirii faptei, petentul condamnat avea calitatea de militar activ.
În baza art. 5221 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 65 din Legea nr. 202/2010, în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.
Se consideră că rejudecarea cauzei este absolut necesară pentru a se putea garanta petentului condamnat dreptul la un proces echitabil, asigurând, în același timp, respectarea tuturor principiilor care guvernează procesul penal, fiind de netăgăduit că judecarea și condamnarea unei persoane în lipsă este de natură a înfrânge toate aceste principii.
Dreptul la un proces echitabil își găsește consacrarea prin aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României și prin aplicarea tuturor celorlalte principii prevăzute în partea introductivă a Codului de procedură penală.
Deși potrivit textului art. 5221 C. proc. pen. rejudecarea cauzei ar urma să fie realizată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, respectiv Tribunalul Militar Teritorial București, în prezent legea naţională nu mai permite ca instanţele militare să soluţioneze cauze de tipul celei în care a fost condamnat petentul.
Așa cum se menţionează în considerentele Deciziei nr. 610/2007 pronunţată de Curtea Constituţională, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. proc. pen. și celor ale alin. (2) al aceluiași articol, modificat prin art. I pct. 17 din Legea nr. 356/2006, „în caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe” și „dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revine instanţei civile.” În redactarea anterioară, în aceeași situaţie de indivizibilitate sau conexitate, competenţa revenea instanţei militare, ceea ce avea drept consecinţă ca persoane care nu aveau calitatea de militar să fie judecate de instanţe militare.
Opţiunea legiuitorului de a trece în competenţa instanţelor civile cauzele în care sunt inculpate persoane care nu au calitatea de militari și care au comis infracţiuni împreună cu persoane având calitatea de militari s-a întemeiat pe raţiuni de bună administrare a justiţiei și pe tendinţa manifestată în celelalte sisteme judiciare democratice de restrângere a competenţei instanţelor militare exclusiv în sfera faptelor penale comise de personalul militar.
De altfel, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu Cauza Maszni împotriva României, se pronunţă în sensul anchetării și judecării de către parchetele și instanţele civile a cauzelor în care alături de militari sunt implicaţi și civili.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat C.A. în favoarea Judecătoriei Buzău, instanţa căreia i s-a trimis dosarul.