Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr.305 din 28 martie 2003, a condamnat pe inculpații R.C. și M.M. la câte 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și alin.21 lit.a și b cu aplicarea art.37 lit.b C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării art.37 lit.b C. pen. în cazul inculpatului R.C.).
Prin aceiași hotărâre, instanța a mai condamnat și pe inculpatul G.P. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 lit.b și alin.21 lit.a și b cu aplicarea art.74 și art.76 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpaților, s-a dedus arestarea preventivă de la 5 noiembrie 2002 pentru fiecare din ei și s-a luat act că partea vătămată M.G. nu s-a constituit parte civilă.
S-a reținut că, în seara zilei de 1 noiembrie 2002, într-o baracă părăsită din spatele Spitalului Sf.Luca, cei trei inculpați au amenințat cu cuțitele pe partea vătămată și apoi au deposedat-o de ceasul de la mână și de suma de 250.000 lei.
Apelul inculpaților, prin care au solicitat reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, a fost admis prin decizia nr.367 din 9 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, numai cu privire la deducerea arestării preventive a inculpaților, stabilindu-se că aceasta operează cu începere de la 2 noiembrie 2002, la zi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs cei trei inculpați, solicitând să le fie reduse pedepsele aplicate de instanța de fond.
Recursurile sunt nefondate.
În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de aceștia.
Referitor la pedepsele aplicate se constată că acestea au fost bine individualizate, întrucât s-a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite în raport de modul în care inculpații au conceput și realizat activitatea infracțională; împrejurarea că niciunul din inculpați nu era încadrat în muncă, iar doi dintre ei au mai fost condamnați la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni de furt calificat (M.M. și R.C.).
Cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursurile declarate de inculpații G.P., M.M. și R.C. împotriva deciziei nr.367 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate.
Compută din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2002, la zi.
Obligă pe fiecare recurent, să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.