Judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei. Recurs. Inadmisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei
- recurs
C. proc. pen., art. 3201, art. 3851
În cazul în care curtea de apel a admis cererea privind judecata potrivit procedurii simplificate prevăzute în art. 3201 C. proc. pen. formulată de unii dintre inculpaţi, a disjuns cauza faţă de ceilalţi inculpaţi și, prin sentinţă, a dispus condamnarea inculpaţilor a căror cerere privind judecata potrivit procedurii simplificate a fost admisă, recursul declarat împotriva sentinţei de către inculpaţii cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei este inadmisibil, întrucât sentinţa nu le este opozabilă. Controlul judiciar al încheierilor anterioare disjungerii cauzei, care au caracterul de încheieri premergătoare atât în procedura simplificată în cadrul căreia curtea de apel a pronunţat sentinţa de condamnare, cât și în cauza disjunsă, poate fi iniţiat de către inculpaţii cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei, în condiţiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., prin exercitarea recursului împotriva sentinţei ce se va pronunţa în cauza disjunsă în care sunt judecaţi.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1078 din 9 aprilie 2012
Prin sentinţa nr. 336/PI din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală, s-a admis cererea de judecare potrivit procedurii simplificate formulată de inculpaţii S.I. și D.I. și, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de dare de mită.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen., s-a dispus înlăturarea aplicării pedepsei complementare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele sus-menţionate, dispunându-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Pe durata și în condiţiile prevăzute în art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilite inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 71 alin. ultim C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.I. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele sus-menţionate, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
Pe durata și în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.I., pe durata termenului de încercare de 7 ani inculpatul fiind obligat a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs inculpatul E.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, 9 aprilie 2012, reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 3851 C. proc. pen., a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de inculpat.
Excepţia invocată este întemeiată, recursul declarat de inculpatul E.A. urmând a fi respins, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală și legile speciale au stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege și exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală și în legi speciale.
Corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, termenele în care pot fi exercitate căile de atac, precum și cazurile de casare.
Raportat la speţa dedusă judecăţii, se constată că pe rolul Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală, se află dosarul în care sunt cercetaţi 55 de inculpaţi trimiși în judecată pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 254 C. pen., art. 255 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Printre inculpaţii cercetaţi în cauză se află și numiţii E.A., S.I. și D.I.
Subsecvent respingerii excepţiilor privind regularitatea actului de sesizare a instanţei invocate de inculpaţi, instanţa de fond, considerându-se competentă să judece cauza și legal sesizată, în ședinţa din 4 noiembrie 2011 a adus la cunoștinţa tuturor celor 55 de inculpaţi prevederile art. 3201 C. proc. pen. și consecinţele ce decurg din aplicarea procedurii simplificate reglementate de respectivul text de lege și a amânat cauza la data de 30 noiembrie 2011, punând în vedere tuturor inculpaţilor ca până la termenul acordat să își precizeze poziţia procesuală cu privire la dispoziţiile legale sus-menţionate.
La termenul din 30 noiembrie 2011, luând act de manifestarea de voinţă a inculpaţilor S.I. și D.I. care au invocat beneficiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., subsecvent luării declaraţiilor de recunoaștere a vinovăţiei, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate formulată de cei doi inculpaţi și, luând concluziile acuzării și apărătorilor celor doi inculpaţi pe fondul cauzei, a rămas în pronunţare în privinţa celor doi acuzaţi, amânând pronunţarea pentru data de 2 decembrie 2011.
Prin aceeași încheiere, printre altele, Curtea de Apel Timișoara, Secţia penală, a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul E.A. și ceilalţi 52 de inculpaţi cercetaţi în dosar, fixând termen pentru soluţionarea cauzei disjunse la data de 16 decembrie 2011.
În ceea ce îi privește pe inculpaţii S.I. și D.I., cauza a fost soluţionată prin sentinţa nr. 336/PI din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală, al cărui dispozitiv a fost prezentat în debutul prezentelor considerente.
Întrucât prin sus-menţionata sentinţă Curtea de Apel Timișoara s-a pronunţat numai cu privire la inculpaţii S.I. și D.I., dispunând condamnarea acestora pentru faptele reţinute prin rechizitoriu potrivit procedurii simplificate prevăzute în art. 3201 C. proc. pen., hotărârea nu este opozabilă coinculpatului E.A., în persoana acestuia nenăscându-se, prin urmare, dreptul legitim de a exercita vreo cale de atac împotriva soluţiei sus-menţionate.
Susţinerile recurentului inculpat în sensul că legitimitatea interesului de a supune controlului jurisdicţional sentinţa sus-menţionată se raportează dreptului său procesual de a supune cenzurii, în condiţiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile premergătoare din 4 și 30 noiembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Timișoara, Secţia penală în cauză, drept care altfel s-ar pierde, sunt lipsite de fundament.
În acest sens se constată că, fiind pronunţate anterior disjungerii cauzei cu privire la restul de 53 de inculpaţi (printre care și inculpatul E.A.) care nu au invocat beneficiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., încheierile de ședinţă din 4 și 30 noiembrie 2011 au caracter de încheieri premergătoare atât în procedura simplificată soluţionată prin sentinţa atacată în prezenta cauză, cât și în cauza disjunsă, astfel încât inculpatul E.A. are prezervat dreptul de a le cenzura odată cu soluţia ce se va pronunţa în cauza disjunsă în care este cercetat.
Ca urmare, criticile inculpatului, privind încălcarea dreptului la apărare urmare a faptului că nu i s-a permis să pună întrebări celor doi inculpaţi care s-au prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. și nici concluzii pe fond în procedura simplificată, pot fi valorificate atât în cursul cercetării judecătorești ce se va efectua în cauza disjunsă, inculpaţii condamnaţi ca urmare a „pledoariei de vinovăţie” putând fi audiaţi ca martori în respectiva cauză, cât și ulterior, prin exercitarea căii de atac prevăzute de lege împotriva soluţiei ce se va pronunţa și care îi va fi opozabilă inculpatului.
Pentru considerentele expuse, constatând că inculpatul E.A. nu are un drept legitim de a supune controlului jurisdicţional sentinţa nr. 336/PI din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timișoara, Secţia penală, care nu îi este opozabilă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul E.A.