Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 123 din 27 august 2002, Tribunalul Tulcea a condamnat pe inculpatul G.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 131 din 22 ianuarie 2001 a Judecătoriei Tulcea și s-a dispus executarea acestei pedepse, alăturat pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, pentru ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 6 aprilie 2002, la zi.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut că, în ziua de 5 aprilie 2002, pe fondul consumului de alcool, inculpatul G.D. l-a lovit în mai multe rânduri pe fratele său, V.N., întâi cu pumnii în față, apoi, cu o lopată de două ori, continuând cu pumnul în regiunea capului și cu ajutorul unei sârme, cu o bucată de lemn, după care, cu un cuțit în regiunea toracică, urmare a acestei ultime acțiuni agresive, victima V.N. a decedat.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 276/ P din 15 noiembrie 2002.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs inculpatul, solicitându-se reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat este nefondat.
În raport de probatoriu administrat, starea de fapt stabilită este în deplină concordanță cu aceasta, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăția inculpatului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile de principiu cuprinse în art. 52 C. pen. și de criteriile, prevăzute de art. 72 din același cod, în care sens a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise, cât și datele care caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist și care a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului.
Ca atare, acordarea unor circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., nu se justifică, cu atât mai mult cu cât pedeapsa aplicată este la nivelul minimului special.
Cum motivul de recurs invocat de inculpat este nefondat și cum alte cereri de casare a hotărârilor atacate, susceptibile de a fi invocate din oficiu nu se constată, recursul inculpatului urmează a fi respins conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 6 aprilie 2002, la 16 mai 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 276/ P din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 aprilie 2002, la 16 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2003.