Apel declarat de procuror cu privire la latura civilă. Admisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Apelul
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- apel declarat de procuror cu privire la latura civilă
C. proc. pen., art. 362 alin. (1) lit. a), art. 374
Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 190 din 26 februarie 2008, publicată în M. Of. nr. 213 din 20 martie 2008, dispoziţiile art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. - potrivit cărora „apelul procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilă se exercită din oficiu” - au fost declarate constituţionale. În consecinţă, apelul declarat numai de procuror cu privire la latura civilă este admisibil, inclusiv în cazul în care motivele de apel referitoare la latura civilă au fost formulate oral în ziua judecăţii, potrivit dispoziţiilor art. 374 C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2755 din 11 septembrie 2012
1. Tribunalul Giurgiu, Secţia penală, prin sentinţa nr. 67 din 22 februarie 2012, a admis cererea formulată de inculpatul T.I. privind aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.I. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la un an închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de la inculpatul T.I. de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a disjuns acţiunile civile formulate de părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni” București și Consiliul Local al Municipiului Giurgiu, în contradictoriu cu inculpatul T.I. și a dispus formarea unui nou dosar, pentru care fixează termen de judecată la data de 4 aprilie 2012, cu citarea părţilor.
În baza art. 721 C. proc. civ. raportat la art. 133 C. proc. civ., a constatat nulitatea cererii de constituire ca parte civilă formulată de doamna O.H. și a constatat că doamna O.H. are în continuare deschisă calea unei acţiuni civile scutite de taxa judiciară de timbru, în temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen.
În cursul judecăţii, O.H., mama victimei C.H. a trimis, prin intermediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii, o scrisoare, prin care a solicitat tragerea la răspundere a celui răspunzător de moartea fiului ei, fără să facă vreo menţiune cu privire vreo eventuală constituire ca parte civilă în cauză.
Ulterior, la datele de 31 ianuarie 2012 și 1 februarie 2012 s-au primit, prin Biroul de informaţii publice al acestei instanţe, două e-maluri, în limba engleză, cu conţinut identic, adresate „Biroului procurorului” prin care s-a arătat că dorește să se constituie parte civilă în cauză. Cererea nu a cuprins obiectul ei, în sensul că nu s-a indicat suma cu care a dorit să se constituie parte civilă și ce a reprezentat (despăgubiri civile pentru daune materiale și/sau morale) și nici semnătura sau adresa la care să fi fost citată.
Potrivit art. 721 C. proc. civ., „dispoziţiile codului de faţă constituie procedura de drept comun în materie civilă; ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii contrare.”
De asemenea, potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.”
În consecinţă, în baza art. 721 C. proc. civ. raportat la art. 133 C. proc. civ., s-a constatat nulitatea cererii de constituire ca parte civilă formulată de doamna O.H.
Totodată, s-a constatat că doamna O.H. a avut în continuare deschisă calea unei acţiuni civile scutite de taxa judiciară de timbru, în temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen.
2. Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală, prin decizia nr. 115/A din 17 aprilie 2012, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinţei penale nr. 67 din 22 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată și rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani aplicată inculpatului T.I. și a repus pedepsele componente în individualitatea lor.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen., de la un an închisoare la un an și 8 luni închisoare.
A contopit pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I. împotriva aceleiași sentinţe.
3. Împotriva acestei decizii penale au formulat recursuri în termen legal procurorul și inculpatul T.I., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunţate.
Astfel, procurorul a formulat critici cu privire la desfășurarea judecăţii în primă instanţă și în faţa instanţei de apel fără citarea părţii civile, la greșita aplicare a legii referitor la respingerea ca inadmisibilă a solicitării sale de extindere a motivelor de apel pe latura civilă a cauzei și, respectiv, la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
Motivele de recurs avansate de procuror se circumscriu cazurilor de casare reglementate în art. 3859 alin. (1) pct. 21, 172 și 14 C. proc. pen.
În argumentarea criticilor, se arată, între altele, că judecata cauzei în primă instanţă și în apel a avut loc cu lipsă de procedură faţă de partea civilă O.H., care, de altfel, și-a manifestat foarte clar intenţia de a participa în proces în această calitate atât prin declaraţia dată la Ambasada Statelor Unite ale Americii (înaintată instanţei de fond de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu), cât și prin email-ul transmis Tribunalului Giurgiu.
În atare împrejurări, procurorul apreciază că s-ar fi impus ca instanţa fondului să dispună, în conformitate cu dispoziţiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen., citarea părţii civile la adresa de e-mail indicată, astfel cum dispoziţiile art. 175 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 1841 C. proc. pen. prevăd, iar în măsura în care s-ar fi considerat că în corespondenţa trimisă de numita O.H. nu este indicată suma cu care aceasta dorește să se constituie parte civilă și nici precizarea sub aspectul daunelor materiale și/sau morale, semnătura sau adresa de domiciliu, se impunea, în virtutea rolului activ (art. 4 C. proc. pen.) să solicite, odată cu citaţia expediată, precizări în acest sens.
Contrar acestei prevederi legale, se susţine de către procuror, instanţa s-a mulţumit să constate aplicabilitatea dispoziţiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., anulând cererea de constituire ca parte civilă în cauză.
În expunerea motivelor de recurs se mai înfăţișează aspectul că, deși în faţa instanţei de apel, la termenul din 17 aprilie 2012, s-a solicitat cu titlu de cerere prealabilă citarea părţii vătămate - constituită parte civilă - O.H., conform art. 5 din O. G. nr. 93/1999 pentru ratificarea Tratatului dintre România și Statele Unite ale Americii privind asistenţa judiciară în materie penală, prin intermediul Ministerului Justiţiei, nu s-a admis solicitarea.
Cererea de citare a părţii civile a fost făcută, întrucât reprezentantul parchetului a precizat, totodată, că urmează să extindă motivele de apel sub aspectul greșitei soluţionări a laturii civile a cauzei, lucru declarat oral în ședinţa de judecată.
În acest sens, se învederează că instanţa de prim control judiciar a procedat la o greșită aplicare a legii, mai precis a dispoziţiilor art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respingând, ca inadmisibilă, cererea de extindere a motivelor de apel vizând latura civilă a cauzei.
Se apreciază, pe de o parte, că instanţa nu putea să respingă motivele de apel extinse de procurorul de ședinţă în cuprinsul practicalei, acestea trebuind a fi analizate în considerentele hotărârii, potrivit art. 383 alin. (1) C. proc. pen.
Pe de altă parte, în opinia procurorului, instanţa de apel nu a avut în vedere decizia nr. 190 din 26 februarie 2008 a Curţii Constituţionale, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., statuând că aceste prevederi sunt neconstituţionale în măsura în care restrâng drepturile procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile în cadrul unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă.
Recurentul inculpat T.I. a criticat hotărârea pronunţată în cauză din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată:
În cauză, instanţa fondului a hotărât asupra învinuirii aduse inculpatului T.I., pronunţând condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 183 C. pen. și art. 321 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care judecata s-a desfășurat potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., anume în cazul recunoașterii de către inculpat, până la debutul cercetării judecătorești, a săvârșirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei și a solicitării sale ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
Referitor la cererea formulată de mama victimei, numita O.H., judecătorul fondului a constatat că, în adevăr, în cursul judecăţii, aceasta, prin intermediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii, a transmis o scrisoare instanţei, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a celui vinovat de moartea fiului său, însă s-a apreciat că în împrejurările în care nu s-a făcut vreo menţiune cu privire la o eventuală constituire de parte civilă, o asemenea cerere este nulă din perspectiva constituirii de parte civilă, conform art. 721 și art. 133 C. proc. civ.
S-a mai arătat în cuprinsul considerentelor sentinţei instanţei de fond că, ulterior, la datele de 31 ianuarie 2012, respectiv 1 februarie 2012 s-au primit la dosarul cauzei, prin corespondenţă, e-mail, prin Biroul de informaţii publice, două e-mailuri în limba engleză, cu conţinut identic adresate „Biroului procurorului”, prin care O.H. precizează că dorește să se constituie parte civilă.
Și în aceste împrejurări, judecătorul fondului a considerat că cererea nu cuprinde obiectul ei, în sensul că nu se indică suma cu care dorește să se constituie parte civilă, nici natura și cuantumul despăgubirilor (materiale, morale) și nici semnătura sau adresa unde să fie citată persoana în cauză.
Procedând la verificarea acestor condiţii, instanţa a concluzionat cu privire la nulitatea cererii de constituire de parte civilă a numitei O.H., în considerarea dispoziţiilor art. 721 și art. 133 C. proc. civ., constatând, totodată, că aceasta are deschisă în continuare calea unei acţiuni civile scutite de taxe juridice de timbru, în temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen.
În exercitarea controlului judiciar, instanţa de apel, în raport cu modalitatea de rezolvare a acţiunii penale exercitate în cauză, a apreciat că se impune, în urma desfiinţării în parte a sentinţei apelate și a rejudecării, prin descontopirea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, majorarea pedepsei stabilite pentru săvârșirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, la un an și 8 luni închisoare.
În ceea ce privește maniera în care instanţa fondului dispusese în raport cu latura civilă a cauzei, instanţa de prim control judiciar a arătat în practicaua deciziei nr. 115/A din 17 aprilie 2012 că cererea parchetului de extindere a motivelor de apel și pe latură civilă este inadmisibilă, având în vedere că vizează latura civilă a cauzei, iar procurorul declarase apel numai în ceea ce privește latura penală, context în care curtea de apel a respins, de aceeași manieră, solicitarea pe care procurorul o formulase vizând citarea părţii civile constituite, motivând, de asemenea, în practicaua deciziei, că numita O.H. are posibilitatea să declare calea de atac prevăzută de lege în condiţiile în care se consideră vătămată în drepturile sale.
De precizat că, observând motivele de apel formulate în scris de procuror, se constată că sentinţa fondului a fost criticată în latura sa penală. Cu ocazia dezbaterilor, procurorul a înţeles să învestească instanţa de prim control judiciar și cu examinarea modului de soluţionare a laturii civile a cauzei, conform art. 374 C. proc. pen.
În baza propriului demers analitic efectuat cu privire la desfășurarea judecăţii în primă instanţă și în faţa instanţei de apel, precum și în raport cu criticile aduse de către procuror, critici ce se circumscriu cazurilor de casare reglementate în art. 3859 alin. (1) pct. 21, respectiv pct. 172 C. proc. pen. - cazuri ce urmează a fi analizate în mod prioritar - Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - expune:
În adevăr, procurorul a înţeles să atace cu apel sentinţa fondului, prin formularea în scris a motivelor, în ceea ce privește latura penală a cauzei. În cadrul dezbaterilor în faţa instanţei de prim control judiciar, însă, procurorul, potrivit dispoziţiilor art. 374 C. proc. pen., a formulat, suplimentar, oral și un alt motiv de apel, aducând critici modului în care instanţa fondului a desfășurat judecata, în sensul că, în mod nelegal, a procedat la soluţionarea cauzei, fără a dispune citarea părţii civile constituite O.H., mama victimei.
De altfel, în faţa instanţei de apel procurorul a solicitat extinderea motivelor de apel deja formulate și sub acest aspect, însă instanţa de control judiciar a respins, ca inadmisibilă, cererea, motivând în cuprinsul practicalei în sensul celor evocate în precedent.
Examinând procedeul curţii de apel, motivarea înfăţișată în practicaua deciziei recurate, considerentele avute în vedere, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că prin respingerea, ca inadmisibilă, a extinderii motivelor de apel cu vizarea laturii civile s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Având obligaţia să vegheze la respectarea legalităţii, procurorul, potrivit art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., poate face apel în ceea ce privește latura penală și latura civilă.
Prin Legea nr. 356/2006, art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost completat cu teza a II-a, în conformitate cu care apelul procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil, în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilă se exercită din oficiu.
Curtea Constituţională a statuat, însă, că art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. este neconstituţional în ce privește restrângerea dreptului procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile a unui proces penal în lipsa apelului formulat de partea civilă (decizia nr. 190/2008, publicată în M. Of. nr. 213 din 20 martie 2008). În argumentarea acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a subliniat că în mod evident legiuitorul constituant a înţeles să facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general și public, care să vegheze la aplicarea legii și la apărarea drepturilor și libertăţilor cetăţenilor, fără a face distincţie între procesele penale și civile.
Una din formele concrete prin care Ministerul Public își poate realiza îndeplinirea acestui rol este aceea de a participa la judecata proceselor, în orice fază a acestora, de a exercita căile de atac și de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituţie.
Legiuitorul constituant a înţeles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societăţii, din moment ce a așezat dispoziţiile referitoare la Ministerul Public în capitolul privind „ Autoritatea judecătorească” și nicio lege organică sau ordinară nu poate deroga de la textele constituţionale.
S-a mai arătat în cuprinsul deciziei evocate că procurorul nu este adversarul vreuneia din părţi, ci el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Deși este vorba de latura civilă într-un proces penal, este de netăgăduit că în acest domeniu există interese generale care trebuie apărate, considerent în virtutea căruia Curtea Constituţională a concluzionat cu privire la aspectul că în activitatea judiciară Constituţia a stabilit acest rol de apărător pentru procuror. S-a mai învederat că principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil funcţionează în continuare, întrucât, prin declararea apelului de către procuror, părţile nu sunt împiedicate să-și manifeste dreptul de dispoziţie, ele putând renunţa la dreptul subiectiv, achiesa la pretenţiile adversarului sau încheia o tranzacţie, potrivit normelor civile și procesual civile.
Așa fiind, devine evident că și în prezenta cauză procurorul poate declara apel în ce privește latura civilă, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept ori a drepturilor și libertăţilor cetăţenilor.
Dintr-o asemenea perspectivă, urmează a constata că dreptul procurorului de a formula apel în latura civilă nu este legat de conduita procesuală a părţii civile, în considerarea deciziei nr. 190/2008, afirmaţia potrivit căreia „dreptul procurorului de a face apel nu este limitat și subordonat drepturilor părţilor de a face apel” redevenind de actualitate.
Prin urmare, soluţia instanţei de prim control judiciar, prin care a respins, ca inadmisibilă, solicitarea procurorului avansată în cadrul dezbaterii apelului, de a supune discuţiei și motivele ce vizau greșita soluţionare a laturii civile, este greșită.
Revenind la fondul criticilor aduse de către procuror soluţiilor dispuse de instanţă cu referire la desfășurarea judecăţii, atât în primă instanţă, cât și în apel, fără citarea părţii civile, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată:
Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. este aplicabil, hotărârile fiind supuse casării în două situaţii: când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi și când una dintre părţi, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta la judecată în primă instanţă sau în apel și de a înștiinţa despre această imposibilitate.
În prezenta cauză, procurorul susţine ca incidentă prima teză a art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., învederând că judecata atât în primă instanţă, cât și în apel a avut loc în lipsa unei părţi care nu a fost citată, respectiv mama victimei numita O.H.
Observând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în cursul cercetării judecătorești la instanţa fondului s-a comunicat la dosar adresa nr. 3160 a Ambasadei Statelor Unite ale Americii, împreună cu declaraţia primită din partea numitei O.H. cu privire la decesul fiului ei - victima C.H. (acte datând din 20 decembrie 2011).
Din conţinutul scrisorii reiese că familia victimei trăiește o cumplită durere, urmare a decesului fiului petiţionarei, dorește dreptate, în sensul tragerii la răspundere a celui vinovat.
Mai mult decât atât, la dosar au fost primite 2 e-mail-uri în care numita O.H. precizează că înţelege să se constituie parte civilă în cauză (în limba engleză), e-mail-uri transmise prin biroul procurorului. S-a procedat la traducerea autorizată a acelor comunicări, iar din conţinutul lor reiese, în mod clar, intenţia numitei O.H. de a se constitui parte civilă, dar și dezamăgirea sa că, deși transmisese o scrisoare organelor judiciare române, nu fusese citată în cauză și audiată.
În aceste împrejurări, instanţa fondului a procedat la soluţionarea cauzei la data de 22 februarie 2012, în condiţiile recunoașterii vinovăţiei de către inculpat în cadrul procesual conferit de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
În legătură cu constituirea de parte civilă a numitei O.H., fie și prin e-mail, a solicitării procurorului de a se întregi cadrul procesual prin citarea acesteia, cu precizarea că prin disjungerea acţiunilor civile exercitate de celelalte părţi civile - unitatea spitalicească, Consiliul Local al Municipiului Giurgiu - se produce o vătămare numitei O.H., instanţa fondului a apreciat că prevalează lipsa condiţiilor de formă ale cererii de constituire ca parte civilă, constatând incidenţa art. 721 și art. 133 C. proc. civ., în sensul nulităţii cererii formulate și subliniind că există în continuare deschisă calea unei acţiuni civile scutite de taxă judiciară de timbru, conform art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen.
Cele statuate de instanţa fondului au fost primite de instanţa de prim control judiciar.
Efectuând propriul examen, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie consideră că prin modalitatea în care au procedat instanţele au cauzat părţii civile constituite O.H. o vătămare a drepturilor sale procesuale ce se impune a fi luată în considerare în conformitate cu prevederile art. 197 alin. (4) C. proc. pen.
Având dreptul și obligaţia de a veghea la respectarea legalităţii procesului penal, procurorul a invocat incidenţa art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., în împrejurările în care evident nu s-a procedat la citarea părţii civile constituite O.H., ci, dimpotrivă, instanţele au efectuat activităţi, prin încălcarea dispoziţiilor legale, acte ce au prejudiciat, în mod direct, partea. Deși nu s-ar putea susţine fundamentat că numita O.H. s-ar fi aflat în pasivitate procesuală, în condiţiile în care aceasta și-a exprimat în mod făţiș și fără echivoc intenţia de a participa în proces, acceptând o asemenea situaţie se impune a arăta că, prin derogare de la dreptul de dispoziţie al persoanei vătămate de a denunţa vătămarea ce i s-a cauzat și de la regula acoperirii neregularităţii actelor nelegale, dispoziţiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen. permit luarea în considerare a încălcărilor legii, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluţionare a cauzei.
În raport cu aceste consideraţii apare nelegală soluţia instanţei de prim control judiciar, care respinge apelul procurorului invocat pentru nelegala citare a părţii civile, când această parte nu și-a valorificat dreptul de a face apel.
Pe de altă parte, specific prezentei cauze este, printre altele, aspectul că numita O.H., deși a înștiinţat organele judiciare române cu privire la conduita sa procesuală, făcând precizările cuvenite în acest sens, se poate susţine că s-a aflat într-o situaţie ce nu i-a permis a manifesta diligenţe cu privire la mersul cauzei, ea nefiind citată.
Într-un alt plan, se mai impune observaţia că partea civilă constituită O.H. nu avea obligaţia de a cunoaște procedurile judiciare specifice, în împrejurarea în care nu fusese recunoscută ca parte a cadrului procesual al cauzei, nu i se făcuseră cunoscute drepturile și obligaţiile pe care le avea.
Este neîndoielnic faptul că, prin necitarea sa, numita O.H. a fost lipsită de dreptul de a-și formula cereri, probe, în vederea tragerii la răspundere civilă a inculpatului și a reparării pagubei produse prin infracţiune.
În acest sens, invocăm dispoziţiile art. 76 C. proc. pen., conform cărora organele de urmărire penală, instanţa de judecată au obligaţia de a chema, spre a fi ascultată, persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune, înainte de ascultare punându-i-se în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau daună morală, că se poate constitui parte civilă.
Dintr-o asemenea perspectivă, ne aflăm în prezenta cauză în acea ipoteză excepţională, în care nulitatea cu caracter relativ - necitarea părţii civile - poate fi invocată din oficiu, chiar de către instanţa de judecată, deoarece anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluţionare a cauzei.
În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că se impune, în urma admiterii recursului procurorului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa fondului, împrejurare în care celelalte motive de recurs invocate de procuror, precum și criticile aduse de inculpat nu mai pot constitui obiect al controlului jurisdicţional la acest moment procesual.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de procuror și inculpatul T.I. împotriva deciziei nr. 115/A din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală, a casat decizia penală atacată și sentinţa nr. 67 din 22 februarie 2012 a Tribunalului Giurgiu, Secţia penală și a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Giurgiu.