Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 396 din 21 decembrie 2001, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpații:
- D.E., zis „Z.” la 5 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen.
- Ș.C. zis „C.” la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. d) C. pen.
- N.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen. și la un an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără a avea permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea care a fost sporită cu 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani și 2 luni închisoare.
- A.M. –zis „U.” și cu numele anterior D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.
- L.D. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul L.I., zis „J.” la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen. și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) și e) C. pen.
S-a interzis tuturor inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, Ș.C., N.I. și L.D.
În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedepsele aplicate inculpaților, perioadele executate prin reținere și arest preventiv, după cum urmează:
- începând din 7 mai 2001, la zi pentru N.I., începând din 2 mai 2001, la zi pentru Ș.C., începând din 3 mai 2001 la zi, pentru L.D.
S-a constatat că inculpatul A.M. este arestat în altă cauză.
Au fost obligați în solidar inculpații, Ș.C., N.I., D.E. și L.I. zis „J.” la plata sumei de 10.000.000 lei, despăgubiri civile către părțile civile A.I., A.E.
Au mai fost obligați inculpații N.I., Ș.C., D.E., L.I. zis „J.” și L.D. la plata sumei de 2.000.000 lei către partea civilă, cumpărător de bună credință G.I.
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
Numitul F.M. a aflat că mașinile de cusut Zzingher aveau mare căutare, putând fi vândute chiar și cu suma de 750 milioane de lei.
Sus-numitul a luat mai întâi legătura cu un tânăr al cărui prenume era G., hotărându-se împreună să facă rost de o astfel de mașină de cusut.
F.M. știa că D.E., fosta sa consăteancă lucrează ca menajeră prin diferite case și că este posibil să fi văzut pe undeva o mașină de cusut Zzingher.
Pentru aceasta, cei doi tineri i-au făcut o vizită inculpatei D.E., la începutul lunii aprilie 2001, căreia i-au spus că vor să cumpere o astfel de mașină de cusut.
Inculpata le-a spus oaspeților săi că a văzut o mașină de cusut, „marca ce o căutau ei” în comuna Filipești, jud. Bacău, la familia A., precizând că au mai fost și alte persoane să o cumpere, dar familia respectivă nu a vrut să o vândă.
Astfel, cei doi tineri au ajuns la concluzia că familia respectivă are într-adevăr mașina de cusut de care aveau ei nevoie.
F.M. a executat o pedeapsă privativă de libertate în același penitenciar cu Ș.C., cei doi rămânând prieteni.
Astfel că, F.M. l-a căutat pe Ș.C., căruia „i-a vândut pontul”.
Cei trei au căzut de acord să fure mașina de cusut de la familia respectivă.
Pentru aceasta au revenit la domiciliul inculpatei D.E. de la care au aflat cu lux de amănunte unde locuiește familia care deține mașina de cusut, cum este amplasată casa, câte intrări are, pe unde se poate intra în locuință fără să fie văzuți din drum, câte persoane locuiesc în casă, unde este domiciliul, în ce cameră se află mașina de cusut, dacă există sau nu câine rău în curte ș.a.m.d.
Ș.C., F.M. și numitul C.G., s-au dus mai întâi cu trenul în comuna Filipești, jud. Bacău, în recunoaștere.
Sus-numiții, au identificat cu aproximație casa soților A. din comuna Filipești, însă s-au hotărât să facă rost de o mașină cu care să vină la furat, tot cu mașina urmând a fi și transportate bunurile furate.
Cei trei s-au întors în municipiul Roman, tot cu trenul.
Ș.C. l-a căutat pe prietenul său N.I., pe care l-a găsit cu ajutorul lui L.I.
Cu acea ocazie, Ș.C. i-a cerut lui N.I. să-i transporte cu mașina proprietate personală în comuna Filipești, jud. Bacău, la un furt, cu același autoturism urmând să fie transportat și bunul furat, respectiv o mașină de cusut Zzingher.
Ș.C. a precizat că pentru ajutorul acordat, îl va plăti pe N.I.
N.I. a fost de acord să-l ajute pe Ș.C., dar nu în calitate de cărăuș ci de „părtaș”, cerând o cotă parte din câștig egală cu a celorlalți, cât și participarea la furt a unui nepot de-al său, pe care l-a recomandat ca fiind un adevărat specialist în materie de furturi din locuințe.
Condițiile puse de N.I. au fost acceptate.
Întrucât N.I. avea carnetul de conducere auto suspendat a negociat cu C.G., ca în noaptea de 6 aprilie 2001, să-l ducă pe el și pe amicii săi în comuna Filipești, jud. Bacău.
Aproape toată noaptea de 6 aprilie 2001, C.G. s-a aflat la dispoziția inculpatului N.I. Astfel, l-a transportat pe acesta împreună cu prietenii săi în comuna Filipești, jud. Bacău, au revenit în municipiul Roman, de unde au luat-o pe inculpata D.E., ducându-i din nou în comuna Filipești, jud. Bacău.
În noaptea respectivă (vineri spre sâmbătă), inculpații nu au furat nimic. Întrucât șoferul nu era un om de încredere, ocupanții autoturismului au vorbit pe țigănește, astfel că taximetristul nu a înțeles nimic.
În noaptea respectivă, D.E. le-a arătat celorlalți inculpați, cu precizie, care este casa soților A.
Inculpații i-au spus șoferului că în noaptea respectivă aveau de gând să cumpere o mașină de cusut, dar că n-au găsit vânzătorul acasă.
Benzina consumată de autoturismul lui C.G. a fost achitată de către inculpatul N.I.
În noaptea următoare de 7 aprilie 2001 (ajunul Floriilor la creștinii ortodocși), N.I. a revenit în comuna Filipeșți, la volanul autoturismului fiului său, deși nu avea permis de conducere auto.
În mașină s-au urcat F.M.,.C.G., Ș.C. și nepotul său Lupu, pe care-l recomandase specialist în furturi din locuințe.
În jurul orelor 2, noaptea au plecat din Roman, ajungând în comuna Filipești, în jurul orelor 3,00 noaptea.
Inculpatul N.I. a oprit autoturismul în apropierea casei soților A., rămânând în mașină pentru a-i aștepta.
Ceilalți patru bărbați au coborât și s-au îndreptat spre locuința soților A. Cu toții au intrat în curte.
Numitul .C.G. s-a ocupat de câinele soților A., căruia i-au dat să mănânce pâine ca să nu mai latre, iar inculpatul Ș.C. a rămas în apropierea porții, pentru a asigura paza până când F.M. și L., specialistul în spargeri din locuințe (cei tineri dintre inculpați) au pătruns prin spargerea unei uși din spatele casei în locuința soților A. A mai fost chemat înăuntru și inculpatul Ș.C. A intrat în casa soților A. și numitul .C.G.
Zgomotul produs de spargerea ușii i-a trezit pe soții A., care au aprins lumina.
Astfel, cei doi bătrâni i-au văzut pe cei patru hoți care le-au intrat în casă.
Doi dintre aceștia s-au ocupat de cei doi bătrâni, imobilizându-i.
Inculpații au avut grijă ca să taie firul telefonului părților vătămate, atât de afară, cât și din interior. Unul dintre hoți a pus cuțitul la gâtul părții vătămate A.E., fără a-i produce vreo zgârietură, cuțitul fiind găsit în casa părților vătămate.
Celălalt hoț s-a ocupat de partea vătămată A.I. pe care l-a imobilizat punându-i mâna în gât.
Agresorii le-au cerut celor doi bătrâni să nu țipe și să spună unde se află mașina de cusut Zzingher.
Mașina de cusut se afla chiar în încăperea în care se aflau soții A.
Inculpatul Ș.C. desfăcând mașina de cusut pentru a o analiza cu atenție a constatat că avea marca Singer, nicidecum Zzingher.
Întrucât pe inculpați nu-i interesau mașina de cusut găsită, bătrânii au fost forțați să spună unde țin banii și obiectele de valoare.
În timp ce doi dintre hoți s-au ocupat tot timpul de soții A., ceilalți doi (Ș.C. și L., specialistul în spargeri de locuințe) au scotocit prin celelalte încăperi.
Într-un șifonier, inculpații au găsit 7.000.000 lei și mai multe certificate de depozit, în valoare de 100.000.000 lei, carnete C.E.C. ș.a.
Dintr-o altă încăpere, inculpații și-au însușit două ceasuri de mână, găsite pe o noptieră.
Primul care a ieșit din locuința soților A. a fost inculpatul Ș.C., care, constând că nu era nimeni pe drum, le-a spus și celorlalți că pot părăsi locuința soților A.
Nepotul inculpatului N.I. a ieșit cu televizorul color în brațe, cu telecomandă cu tot. Tot la acesta se aflau și titlurile de valoare și numerarul găsit în casa părților vătămate.
Inculpații au luat cu ei și cuțitul cu care au amenințat părțile vătămate.
Cei patru inculpați s-au dus la autoturismul în care îi aștepta N.I. În portbagajul acestuia a fost așezat televizorul.
În urma inculpaților a ieșit și partea vătămată A.I., care i-a văzut pe inculpați plecând cu autoturismul care îi așteptase în apropierea locuinței sale. Din cauza întunericului, partea vătămată nu a putut constata nici măcar culoarea mașinii.
În aceeași noapte, A.I. s-a dus la o vecină căreia i-a spus ce i s-a întâmplat. De la telefonul vecinei sale, partea vătămată și-a anunțat copii stabiliți la oraș cu privire la cele întâmplate.
Au fost anunțate organele de poliție din comună, care au sosit la fața locului.
A.I. a avut grijă ca să blocheze conturile bancare, împiedicându-i astfel pe inculpați să scoată banii din bancă.
În dimineața zilei de 8 aprilie 2001 (sărbătoarea de Florii), tot satul a aflat ce s-a întâmplat în noaptea precedentă în casa soților A., inclusiv inculpata D.E. care, întâlnindu-se cu F.M. l-a întrebat dacă ei sunt autorii sustragerii.
F.M. a confirmat în mod implicit comiterea faptei, cerându-i să nu facă vreo dezvăluire, deoarece va fi arestată.
La data de 8 aprilie 2001, inculpata D.E. a primit 500.000 lei de la inculpatul Ș.C. pentru informațiile oferite. Și acest inculpat i-a atras atenția inculpatei D.E. să păstreze secretul asupra celor întâmplate.
Față de inculpata D.E. și-au arătat nemulțumirea cu privire la foloasele dobândite din comiterea infracțiunii atât F.M., cât și Ș.C.
Împărțirea banilor furați a fost făcută de către N.I.
La acest inculpat a rămas atât televizorul, cât și titlurile de valoare.
Inculpata D.E. a mai primit de la inculpatul N.I. suma de 200.000 lei, pentru contribuția acesteia la comiterea faptei.
N.I. a vândut televizorul color lui G.I., cu prețul de 2.000.000 lei, fără a-i spune care este proveniența reală a acestuia. Când s-a dus cu televizorul la vânzare, inculpatul N.I. a fost însoțit de către inculpatul L.D., un alt nepot al soției sale. Tot împreună cu acest nepot a fost și în comuna Horia, jud. Neamț, acasă la numita N.C., care trăia în concubinaj cu A.M.
Cu acea ocazie, N.I. i-a dat lui A.M. mai multe certificate de depozit pentru a le valorifica, știindu-l priceput în astfel de operațiuni.
Astfel, A.M. a cerut împrumut de la martorul M.I. suma de 1.500.000 lei, lăsându-i drept garanție două certificate de depozit, de o valoare mult mai mare.
Din cei 1.500.000 lei, A.M. și-a reținut doar 500.000 lei, diferența oferind-o inculpatului N.I.
Inculpatul A.M. a primit de la inculpatul N.I. alte două certificate de depozit pentru a le valorifica în schimbul sumei de 1000 dolari, fără succes însă.
Inculpatul A.M. a încercat și pe la alte depozite de mărfuri en-gross valorificarea titlurilor de valoare, însă fără rezultat.
De fiecare dată, în apropiere se afla N.I. împreună cu nepotul L.D.
În scopul arătat mai sus, cei de mai sus au fost și la Iași.
În cele din urmă, inculpatul N.I. a avut bănuiala că a fost înșelat atât de către concubinul sorei sale, respectiv inculpatul A.M., cât și de către nepotul sorei sale L.D., acuzându-i că ar fi încasat bani pe care nu i-a împărțit cu el. Și cum N.I. se considera persoana cu cea mai mare contribuție la comiterea faptei, fiind și cel care a riscat cel mai mult, nu accepta ca altcineva să aibă un câștig mai mare decât el de pe urma comiterii faptei.
Prin rechizitor s-a dispus disjungerea cauzei față de F.M. și a lui C.G., care s-au sustras de la cercetări în vederea continuării cercetărilor până la identificarea acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, Ș.C., L.D., N.I., A.M. și D.E.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 145 din 26 aprilie 2002, a admis apelul declarat de inculpata D.E. și a desființat sentința numai cu privire la nereținerea de circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și cuantumul pedepsei aplicate acestei inculpate și în fond:
În baza art. 26, cu referire la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa de 2 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași decizie au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații Ș.C., L.D., N.I. și A.M.
Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs, în termen legal, inculpații D.E., N.I. și Ș.C.
Inculpata D.E. a criticat hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și a solicitat în principal achitarea, iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în complicitate la furt și reducerea pedepsei.
Inculpații N.I. și Ș.C. au solicitat reducerea pedepsei, pe care le consideră ca fiind deosebit de severe, iar primul inculpat a cerut a se constata grațiată pedeapsa aplicată, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
Verificând hotărârile atacate și lucrările din dosar, în raport de criticile formulate prin recursul inculpatei D.E., se constată următoarele.
Fapta reținută în sarcina inculpatei au fost bine stabilite, iar vinovăția inculpatei și încadrarea juridică a faptei au fost, de asemenea, corect stabilite.
Pentru existența complicității, prevăzute de art. 26 C. pen., este necesar să se stabilească existența unei contribuții constând din ușurarea, înlesnirea sau ajutarea autorului la săvârșirea infracțiunii și știința complicelui că prin aceasta dă ajutor la săvârșirea infracțiunii.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 28 alin. (2) C. pen., circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng și asupra participanților, dacă aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
Din probele administrate, inclusiv recunoașterile inculpatei la urmărirea penală și a celorlalți, rezultă, așa cum de altfel s-a reținut prin hotărârile atacate în cauză, că inculpata a dat relații inculpaților despre mașina de cusut deținută de persoanele vătămate și particularitățile locuinței acestora, precum și sfaturi privind modul de acționare în săvârșirea sustragerii.
Cum această activitate caracterizează participarea inculpatei la sustragerea sub forma complicității, și din moment ce ea a cunoscut, așa cum rezultă din probe, că părțile vătămate se găseau în locuință, pe drept cuvânt, instanțele au conchis că inculpata a prevăzut și a admis, ca eventualitate, folosirea de către ceilalți inculpați, a violenței împotriva părților vătămate pentru a putea comite sustragerea.
Așa fiind, activitatea infracțională desfășurată de inculpată întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnată, iar nu ale complicității la infracțiunea de furt calificat în care a solicitat să fie schimbată încadrarea juridică.
În consecință, atât sub aspectul stabilirii situației de fapt, cât și a încadrării juridice, ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt legale și temeinice. Sub aceste aspecte, motivele invocate prin recursul inculpatei sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Nu este, de asemenea, întemeiat motivul invocat de inculpată referitor la individualizarea pedepsei.
Pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, cu aplicarea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., nu poate fi criticată ca prea mare în raport de fapta comisă și de comportarea nesinceră a inculpatei în timpul procesului.
Cu privire la situațiile favorabile, de natură a ușura răspunderea penală, acestea au fost avute în vedere, recunoscându-se în favoarea sa circumstanțe atenuante și dându-le eficiență în suficientă măsură.
Așadar, pedeapsa stabilită satisface cerințele art. 72 și art. 52 C. pen. și nu sunt motive pentru a se proceda la redozarea acesteia.
În consecință, recursul inculpatei fiind nefondat, urmează a se respinge, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Verificând hotărârile atacate și sub aspectul criticii formulate de inculpații N.I. și Ș.C., se constată că pedepsele aplicate acestor inculpați pentru infracțiunile comise au fost corect stabilite în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și sunt de natură să asigure atât reeducarea lor, cât și prevenția generală, instanțele apreciind just pericolul social al faptelor, astfel cum rezultă din conținutul său concret și împrejurările în care au fost comise și asupra circumstanțelor personale ale inculpaților, care au fost sinceri pe parcursul procesului penal. În ce privește pe inculpatul Ș.C. s-a ținut seama și de multiplele condamnări anterioare, care atrag starea sa de recidivă postexecutorie.
Ca atare, motivul de casare invocat de inculpați cu privire la individualizarea pedepsei este nefondată și urmează a se respinge.
Este, însă, întemeiată critica invocată de inculpatul N.I. cu privire la neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 546/2002.
Fiind stabilit că inculpatul a comis infracțiunea, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 326/1966 la data de 7 aprilie 2001, deci înainte de apariția legii menționate, potrivit art. 1 și art. 8 se constată că pedeapsa de un an închisoare stabilită pentru infracțiunea sus-arătată este grațiată.
În consecință, urmează a se admite recursul declarat de inculpatul N.I., a se casa decizia recurată și sentința primei instanțe numai în ce privește aplicarea Legii nr. 546/2002, a se descontopi pedepsele pronunțate pentru acest inculpat, înlăturând totodată sporul de 2 luni închisoare și potrivit art. 1 și art. 8 din Legea nr. 546/2002, a constata grațiată pedeapsa de un an închisoare, inculpatul urmând a executa numai pedeapsa de 10 închisoare stabilită pentru infracțiunea de tâlhărie, exceptată de la grațiere.
Ținând seama de considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul Ș.C. urmează a fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 145 din 26 aprilie 2002 a Curții de Apel Bacău.
Casează decizia atacată numai cu privire la aplicarea dispoziției de grațiere, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
Înlătură prevederile art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen. și sporul de 2 luni închisoare, aplicat acestui inculpat.
În baza art. 1 și art. 8 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de un an închisoare, aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen.
Menține celelalte dispoziții.
Respinge recursurile declarate de inculpații D.E. și Ș.C. împotriva aceleiași decizii penale, ca nefondate.
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpatului N.I. de la 7 mai 2001 și a inculpatului Ș.C. de la 2 mai 2001, la 16 mai 2003.
Obligă pe recurenții D.E. și Ș.C. la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului N.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2003.