Hotărâre prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Hotărâre pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Recurs. Inadmisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- recurs
- inadmisibilitate
C. proc. pen., art. 2781 alin. (10)
Legea nr. 202/2010, art. XXIV alin. (1)
În conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează, potrivit alin. (8) al aceluiași articol, plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă, iar în temeiul art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, numai hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse căilor de atac sub care a început procesul.
În consecință, hotărârile prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, pronunțate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, chiar în rejudecare, sunt definitive, recursul fiind inadmisibil.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1049 din 17 martie 2011
Prin sentința nr. 154 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, în rejudecare, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul U.V. împotriva rezoluției din data de 31 august 2009, dată în dosarul nr. 988/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 655/II/2009 din data de 12 octombrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, menținându-se soluția atacată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.
În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 16 decembrie 2010, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.
În această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.