Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Condamnatul S.M. a solicitat, aplicarea Legii de grațiere nr. 543/2002, cu privire la unele infracțiuni care au intrat în pedeapsa totală de 17 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 74/1997 a Tribunalului Botoșani.
Tribunalul Alba, prin sentința penală nr. 359 din 12 decembrie 2002, a admis contestația la executare formulată de condamnat și în consecință:
S-a constatat, că prin sentința penală nr. 74 din 15 mai 1997, a Tribunalului Botoșani, condamnatului i s-au aplicat următoarele pedepse:
- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;
- 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (faptă comisă în dauna părții vătămate S.A.).
În baza art. 33 și art. 34 C. pen., pedepsele de mai sus au fost contopite în pedeapsa de 15 ani închisoare, care a fost sporită la 17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002, s-a constatat grațiate următoarele pedepse:
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 36, raportat la art. 33 și art. 34 C. pen. s-au contopit celelalte pedepse rămase, de 3 ani și 6 luni și 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și a fost sporită la 17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedepse pe care condamnatul urmează să le execute.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata executată, începând cu 10 septembrie 1996, la zi, menținându-se starea de arest a condamnatului.
S-a anulat mandatul de executare nr. 167 din 13 ianuarie 1998 și s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform sentinței pronunțate.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Împotriva acestei sentințe, condamnatul a declarat apel, solicitând desființarea acesteia și rejudecând, a se reduce sporul aplicat, față de împrejurarea că două pedepse din cele patru au fost grațiate.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 31/ A din 4 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul condamnatului, motivând că în mod corect și legal a stabilit instanța de fond, că sporul de 2 ani închisoare este justificat față de pericolul social al infracțiunilor comise și persoana acestuia.
Declarând recurs, condamnatul a solicitat casarea hotărârilor și înlăturarea sporului aplicat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză rezultă că instanțele, în mod corect au constatat grațierea unora din pedepsele contopite și au procedat legal atunci când au contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni și de 15 ani închisoare, exceptate de la grațiere, dispunând executarea pedepsei celei mai grele, de 15 ani închisoare.
De asemenea, cu respectarea dispozițiilor legale și în mod temeinic au sporit pedeapsa rezultantă în urma contopirii, cu un plus de 2 ani închisoare, astfel încât, condamnatul să execute 17 ani închisoare, față de pericolul social al faptelor comise de inculpat (tentativa de viol și omor) și de întinderea sancțiunilor ce urmează a fi contopite, așa încât, hotărârile atacate sunt legale și temeinice, iar recursul se vădește neîntemeiat.
În consecință, urmează a se respinge recursul și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M., împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 4 februarie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 1996, la 16 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2003.