High Court of Cassation and Justice

Contestaţie la executare. Cauză de micșorare a pedepsei. Instanţa competentă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziţii comune

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie la executare

- cauză de micșorare a pedepsei

C. proc. pen., art. 460, art. 461 alin. (1) lit. d)

            În cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii în România, aceasta invocă, pe calea contestaţiei la executare, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., o cauză de micșorare a pedepsei - constând în reducerea pedepsei prin scăderea zilelor de închisoare rezultate din transformarea amenzii în închisoarea, întrucât pedeapsa amenzii a fost anulată - instanţa competentă se stabilește potrivit art. 460 C. proc. pen. În acest caz, competenţa de soluţionare a cauzei nu aparţine Curţii de apel București, întrucât persoana condamnată nu solicită conversiunea condamnării. 

I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 728 din 13 mai 2011

Prin sentinţa penală nr. 2665 din 7 octombrie 2010 a Judecătoriei lași s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petentul condamnat B.G., către Tribunalul lași.

În susţinerea contestaţiei, contestatorul a solicitat conversiunea pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 98 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului de Instrucţie nr. 24 Madrid.

La termenul din 15 iulie 2010, petentul condamnat B.G. și-a precizat obiectul cererii, învederând instanţei că temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., cu referire la art. 146 din Legea nr. 302/2004, acesta solicitând pe calea contestaţiei la executare conversiunea condamnării sale la pedeapsa de 12 ani închisoare.

Cu prilejul soluţionării cauzei pe fond, petentul a formulat un nou capăt de cerere, solicitând modificarea sentinţei penale a Curţii de Apel București, prin care s-a recunoscut sentinţa penală din străinătate, în sensul că amenda penală ce i-a fost aplicată a fost anulată prin sentinţa de condamnare, urmând a se lua act de acest fapt.

Procedând la soluţionarea contestaţiei la executare cu privire la cererea de conversiune a pedepsei de 12 ani închisoare, reţine Tribunalul lași că nu este întemeiată având în vedere Decizia nr. 23 din 8 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în recurs în interesul legii, care a lămurit dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 302/2004, în sensul că instanţa nu poate înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic dispus prin hotărârea statului de condamnare cu aceea a cumulului juridic prevăzută de Codul penal român.

Raportat la aceste considerente, Tribunalul lași a respins contestaţia la executare formulată de contestator în baza art. 461 C. proc. pen., cu referire la art. 146 din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la capătul de cerere privind contestaţia împotriva amenzii stabilite prin sentinţa penală nr. 98 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului de Instrucţie Madrid, sentinţă recunoscută de Curtea de Apel București, Tribunalul lași a invocat excepţia necompetenţei materiale faţă de împrejurarea că instanţa care a recunoscut sentinţa din străinătate este competentă să soluţioneze acest capăt de cerere privind modificarea pedepsei.

Faţă de aspectele invocate, prin sentinţa penală nr. 33 din 20 ianuarie 2011, Tribunalul lași, în temeiul art. 461 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 302/2004, a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul B.G. privind conversiunea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 98 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului de Instrucţie Madrid, irevocabilă prin decizia nr. 823/2007 a Curţii Supreme.

A disjuns capătul de cerere privind contestaţia la executare împotriva amenzii stabilite prin sentinţa penală nr. 98 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului de Instrucţie Madrid, irevocabilă prin decizia nr. 823/2007 a Curţii Supreme, sentinţă recunoscută, conform sentinţei penale nr. 39 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel București și a declinat competenţa soluţionării acestui capăt de cerere în favoarea Curţii de Apel București.

Fiind învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel București a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, prin raportare la solicitarea contestatorului de a i se reduce pedeapsa de 5.460 zile închisoare cu 1.080 zile rezultate din transformarea amenzii în închisoare.

Reţine Curtea de Apel București că petentul nu solicită schimbarea condamnării, ci micșorarea pedepsei ca urmare a intervenirii unor modificări pe parcursul executării, astfel încât, având în vedere și Decizia nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie - Secţiile Unite, pronunţată în recurs în interesul legii, care consacră competenţa exclusivă a Curţii de Apel București, numai în ceea ce privește conversiunea pedepsei, a considerat că este competent să soluţioneze această cauză Tribunalul lași.

Prin sentinţa nr. 172/F din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel București, Secţia a ll-a penală, în baza art. 461 alin. (2) raportat la art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de condamnatul B.G. în favoarea Tribunalului lași.

A constatat conflictul negativ de competenţă și, în baza art. 43 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, conform art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, ca instanţă ierarhic superioară comună celor două instanţe care și-au declinat competenţa, constată că este competent să soluţioneze cauza Tribunalul lași, pentru considerentele ce urmează:

Prin sentinţa nr. 39 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel București, Secţia a ll-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 3858 din 20 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, s-a admis cererea de recunoaștere a sentinţei penale nr. 98 din 18 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 24 Madrid și s-a dispus transferarea cetăţeanului român B.G. în vederea executării pedepsei de 5.460 zile închisoare, compusă din pedeapsa de 12 ani închisoare (4.380 zile) și 1.080 zile, rezultate din transformarea amenzii în închisoare, într-un penitenciar din România.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestatorul B.G., invocând o cauză de micșorare a pedepsei, arătând că pedeapsa amenzii a fost anulată.

Ca atare, condamnatul nu solicită conversiunea pedepsei, situaţie ce ar atrage competenţa exclusivă a Curţii de Apel București, conform art. 150 din Legea nr. 302/2004 și Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, în recurs în interesul legii, ci doar modificarea pedepsei, astfel încât instanţa competentă urmează a fi determinată în raport cu dispoziţiile art. 460 C. proc. pen.

Este foarte importantă precizarea făcută de condamnat cu ocazia soluţionării fondului, arătând motivul pentru care a formulat un nou capăt de cerere, și anume o cauză de micșorare a pedepsei, fapt pentru care apreciază Înalta Curte de Casaţie și Justiţie că este competent să soluţioneze cererea Tribunalului lași.

Pentru toate argumentele arătate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului lași, instanţă căreia i   s-a trimis dosarul.

Notă: În urma republicării Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală în M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011, dispoziţiile art. 146 se regăsesc în art. 159, iar dispoziţiile art. 150 se regăsesc în art. 163.