High Court of Cassation and Justice

Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Denunțător

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale

- denunțător

C. proc. pen., art. 278¹

Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale poate fi formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., numai de persoana vătămată și persoanele ale căror interese legitime sunt vătămate. În consecință, plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe dispozițiile art. 278¹ C. proc. pen., formulată de persoana care are calitatea de denunțător și care nu a invocat și nici nu a dovedit că prin soluția de neîncepere a urmăririi penale au fost vătămate interesele sale legitime, este inadmisibilă.  

I.C.C.J., Secția penală, sentința nr. 889 din 20 iunie 2011

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, la data de 19 ianuarie 2011, petentul S.D., în calitate de părinte al inculpatului S.V., a formulat plângere împotriva magistraților M.C. și S.P., solicitând începerea urmăririi penale față de cei doi procurori pentru infracțiunile prevăzute în art. 246, art. 247, art. 266, art. 289 și art. 291 C. pen., întrucât până la data formulării prezentei acțiuni nu a primit niciun răspuns la plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 856/P/2010.

În fapt, se arată că s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu plângere împotriva magistraților M.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 246, art. 247, art. 266, art. 289 și art. 291 C. pen. și S.P. - procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 246 și art. 291 C. pen.

În urma actelor premergătoare efectuate, prin rezoluția nr. 856/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând plângerea petentului, constată următoarele:

La data de 5 august 2010 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție denunțul formulat de petentul S.D., prin care sesiza săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 246, art. 247, art. 266, art. 289 și art. 291 C. pen., de către magistrații M.C. și S.P., procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, cu ocazia instrumentării dosarului nr. 21/D/P/2010, în care este cercetat fiul său, S.V.

Prin rezoluția nr. 856/P/2010 din 10 noiembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații M.C. și S.P. pentru infracțiunile prevăzute în art. 246, art. 247, art. 266, art. 289 și art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există.

Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin rezoluția din 7 ianuarie 2011, dată în dosarul nr. 10699/4685/II-2/2010, a respins plângerea ca neîntemeiată și a dispus comunicarea soluției, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Nemulțumit de modul în care a fost soluționată plângerea, petentul a formulat, în baza art. 278¹ C. proc. pen., plângere adresată instanței de judecată, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din 16 iunie 2011, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale a petentului.

În raport cu această excepție, instanța constată că plângerea petentului este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., persoana vătămată, precum și orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate pot face plângere (...) la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Din examinarea acestor prevederi legale rezultă că titularul plângerii este persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 275 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la „dreptul de a face plângere”, potrivit cărora „orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.”

Rezultă, neîndoielnic, că o condiție necesară care justifică calitatea procesuală de petent într-o astfel de cauză este aceea ca exclusiv autorului plângerii să-i fi fost adusă o vătămare intereselor sale legitime.

În cauză, această calitate procesuală o poate avea doar fiul petentului, numitul S.V., persoană majoră căreia i s-a adus o presupusă vătămare intereselor legitime prin actele efectuate de cei doi magistrați intimați, care l-au vizat în mod direct.

Petentul S.D. are calitatea de denunțător, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., nu este parte vătămată, în sensul art. 24 din același cod, nu a invocat și nici nu a dovedit că prin soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele menționate în denunț i-ar fi fost vătămate interesele legitime private, personale.

Împrejurarea că după efectuarea actelor premergătoare procurorul a ajuns la concluzia inexistenței faptelor denunțate nu constituie, pentru denunțător, o vătămare a intereselor sale legitime, în sensul textului evocat, care să-i confere accesul la procedura atacării în justiție a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât cele reclamate nu-l vizau pe petent, ci pe fiul acestuia, care este major și care niciun moment nu și-a exprimat dorința de a formula plângere penală împotriva celor doi intimați.

Constatând că petentul nu a justificat un interes legitim în a formula plângere în temeiul dispozițiilor art. 278¹ C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul S.D. împotriva rezoluției nr. 856/P/2010 din 10 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.