High Court of Cassation and Justice

Recunoașterea sancțiunilor pecuniare. Comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier. Instanța competentă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recunoașterea sancțiunilor pecuniare

Legea nr. 302/2004, art. 187³⁴ - art. 187⁴⁸

            Instanța competentă să recunoască hotărârea pronunțată într-un stat membru al Uniunii Europene prin care s-a aplicat o sancțiune pecuniară, pentru comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, în procedura prevăzută în Secțiunea a 4-a a Capitolului II din Titlul VII al Legii nr. 302/2004 - care cuprinde „dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare” -, este judecătoria, în conformitate cu art. 25 C. proc. pen., întrucât legea specială privind cooperarea judiciară internațională în materie penală nu include, în Secțiunea a 4-a a Capitolului II din Titlul VII, norme derogatorii de competență și, prin urmare, devin aplicabile regulile generale de competență stabilite în Codul de procedură penală. 

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 911 din 22 iunie 2011

Prin sentința nr. 75 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, Secția penală, s-a dispus, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 117 din Legea nr. 302/2004,  declinarea competenței de soluționare a cauzei privind cererea de recunoaștere a sancțiunilor pecuniare formulată de Centraal Justitieel Incaso Bureau Olanda privind pe intimatul C.M., în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Judecătoriile, potrivit dispozițiilor art. 25 C. proc. pen., au o plenitudine de competență în ceea ce privește judecarea infracțiunilor, astfel că (art. 25 alin. 1 C. proc. pen.) în cadrul altor proceduri este necesară și o abilitare expresă prin  lege.

Totodată, recunoașterea sancțiunilor pecuniare aplicate prin hotărâri penale de autoritățile judiciare străine reprezintă o specie a recunoașterii hotărârilor penale străine, reglementată în art. 115 din Legea nr. 302/2004, astfel că instanța competentă este Curtea de Apel București.

Prin sentința penală nr. 149/F din 14 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București s-a dispus, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 187³⁵ alin. (2) din Legea nr. 302/2004, declinarea competenței de soluționare a  cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În baza art. 43 C. proc. pen., s-a constatat existența conflictului negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

În esență, curtea de apel, verificându-și propria competență, a apreciat că recunoașterea sancțiunilor pecuniare aplicate de o autoritate judiciară a unui stat  membru al Uniunii Europene este de competența judecătoriei, fiind aplicabile, în lipsa unei dispoziții exprese în legea specială, regulile generale de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență, ivit între Judecătoria Sectorului 2 București și Curtea de Apel București, constată următoarele:

Prin cererea formulată de Ministerul Justiției - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală, înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București la data 6 ianuarie 2011, s-a solicitat recunoașterea sancțiunilor pecuniare aplicate de autoritățile olandeze cetățeanului român C.M.

Cererea a fost emisă de autoritățile judiciare olandeze pentru executarea unei amenzi de 39 euro pentru depășirea cu 9 km a vitezei maxime legale.

Reglementând recunoașterea reciprocă a sancțiunilor pecuniare, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, prevede în Secțiunea a 4-a condițiile și procedura de recunoaștere.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 187³⁴ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, „prin hotărâre (în sensul prezentei secțiuni) se înțelege o hotărâre definitivă prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară ce trebuie executată față de o persoană fizică sau juridică, dacă hotărârea a fost luată de o autoritate a statului emitent, alta decât o instanță, în ceea ce privește faptele care se pedepsesc conform dreptului național al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor legale.”

Autoritățile române competente să emită o hotărâre sunt, potrivit art. 187³⁵ alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanțele judecătorești.

În alin. (2) al aceluiași text se prevede că autoritățile române competente să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești.

Dispozițiile enunțate anterior se impun a fi corelate cu prevederile art. 187⁴¹ alin. (1) (din aceeași secțiune), potrivit cu care: autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care se constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art.187⁴² .

Se observă că, spre deosebire de condițiile și procedura de recunoaștere a unei hotărâri penale străine, unde legiuitorul a prevăzut în mod expres competența curții de apel - art.115 și urm. din Legea nr. 302/2004 -, în cazul recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, se face referire doar la competența instanțelor judecătorești de a emite o hotărâre.

Prin urmare, atâta timp cât legea specială în Secțiunea a 4-a, care cuprinde dispozițiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii de competență, devin aplicabile regulile generale în materie de competență, și anume dispozițiile art. 25 și art. 30 alin. (1) C. proc. pen.

Cum în cauză autoritățile judiciare olandeze i-au aplicat cetățeanului român o sancțiune pecuniară de 39 euro ca urmare a depășirii vitezei maxime legale, competența aparține judecătoriei.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind cererea de recunoaștere a sancțiunilor pecuniare emisă de autoritățile olandeze cu privire la intimatul C.M., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță căreia i s-a trimis dosarul.

Notă: În urma republicării Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală în M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011, dispozițiile art. 187³⁴ - art. 187⁴⁸ se regăsesc în art. 233 - art. 247.