Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 254/2002, Tribunalul Arad a condamnat printre alții, inculpații:
- C.A și;
- D.M.S. la pedepse de câte 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și respectiv art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen.
Inculpații au fost obligați în solidar cu condamnatul M.M.R. la plata sumei de 3.500.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă G.M. și pe inculpatul C.A. la 700.000 lei. către martorul C.I. cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în după – amiaza zilei de 15 iunie 2002, inculpații și condamnatul în cauză s-au întâlnit pe ștrand cu partea vătămată G.M. și cumpărătorii C.C., P.I. și C.G. (toți cu handicap de surdo – mutitate).
Aceștia au jucat jocuri pe bani „cap sau pajură”.
Cum inculpații și martorii au constatat că partea vătămată G.M. i-a trișat, s-au înțeles să-l atragă într-un loc retras și să-l bată.
În acest scop, inculpații au invitat partea civilă la un joc de biliard într-un club în apropierea sediului Primăriei Arad.
Având acceptul acestuia, s-au deplasat împreună pe podul de pontoane de pe râul Mureș și ajungând pe dig, condamnatul M.M.R. i-a aplicat o lovitură cu cotul în gură, partea vătămată căzând la pământ.
După ce s-a ridicat, inculpatul D.M.S. i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul, după care acesta a căzut la pământ. În cele din urmă recurenții inculpați l-au imobilizat și au sustras din buzunare, telefonul mobil, un minicalculator, bunuri în valoare de 2 milioane lei, după care au părăsit locul faptei, vânzând telefonul cu suma de 600.000 lei, martorului C.I.
Inculpatul C.A. a arătat că a pierdut minicalculatorul aflat asupra sa.
În urma agresiunii exercitate de cei doi inculpați, partea vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale.
Prejudiciul părții vătămate a fost recuperat în parte, prin restituirea telefonului mobil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, prin care s-a cerut înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepselor aplicate inculpaților C.A. și D.M.S.
Inculpații au cerut prin apelul lor, reducerea pedepselor aplicate având în vedere handicapul de care suferă.
Condamnatul M.M.R. a solicitat reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 455/ A din 21 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate de Parchetul Curții de Apel Timișoara și inculpatul D.M.S. și prin extinderea efectelor și asupra inculpatului C.A. s-a dispus desființarea sentinței penale, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și pedepsele aplicate inculpaților.
S-au redus pedepsele de la 5 ani și 6 luni închisoare, la câte un an închisoare.
S-a completat încadrarea juridică a faptei și cu dispozițiile art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., modificat prin Legea 169/2002 pe baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., menținându-se celelalte dispoziții.
S-a respins, ca nefondat apelul condamnatului M.M.R. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul Curții de Apel Timișoara, sub aspectul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante judiciare cât și asupra cuantumului redus al pedepselor aplicate.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând ansamblul probator administrat în cauză constată că instanța de control judiciar a procedat corect asupra încadrării juridice a faptei cât și în ce privește cuantumul pedepselor aplicate.
Este adevărat că fapta săvârșită de inculpați, prezintă un pericol social ridicat, dar acesta trebuie coroborat și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Așa cum s-a arătat, inculpații au avut o conduită sinceră pe parcursul procesului, nu au antecedente penale și au fost de acord cu pretențiile formulate de partea civilă, pe care nu au intenționat s-o tâlhărească ci să-i aplice o corecție acesteia.
Totodată trebuie reținut că inculpații sunt persoane cu handicap de surdo – mutitate.
Ca atare, scopul educativ, preventiv al pedepselor stabilite poate fi atins și printr-un cuantum al pedepselor cu durata mai mică, considerente pentru care recursul parchetului care vizează majorarea pedepselor, este neîntemeiat.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, privind pe inculpații D.M.S. și C.A.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva deciziei penale nr. 455 din 21 noiembrie 2002, a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpații D.M.S. și C.A.
Onorariul de avocat în sumă de câte 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2003.