Competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Art. 13 alin. (1) lit. b) din O. U. G. nr. 43/2002
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Felurile competenţei. Competenţa după materie și după calitatea persoanei
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie
- art. 13 alin. (1) lit. b) din O. U. G. nr. 43/2002
O. U. G. nr. 43/2002, art. 13 alin. (1) lit. b)
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) din O. U. G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancţionarea faptelor de corupţie, dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise, între alţii, de către avocaţi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din O. U. G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 comise de către avocaţi, indiferent dacă infracţiunea a fost săvârșită în exercitarea calităţii de avocat sau în exercitarea unei alte calităţi a avocatului, cum este aceea de cadru universitar.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 796 din 2 martie 2010
1. Curtea de Apei Brașov, Secţia penală și pentru cauze cu minori, prin sentinţa nr. 15/F din 2 februarie 2009, soluţionând în fond acţiunile penale în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) și (3) C. proc. pen., în legătură cu învinuirile deduse judecăţii, a hotărât cu privire la:
I. Inculpatul A.G. următoarele:
- condamnarea la pedeapsa principală de câte 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani, în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. privind infracţiunea de luare de mită (6 infracţiuni concurente);
- condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare, în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. privind infracţiunea de trafic de influenţă (o faptă) și, respectiv;
- achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., referitor la săvârșirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută în art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (mituitorul N.I.), astfel încât, în final, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 4 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani. În temeiul art. 71 C. pen., i-a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
II. Inculpata N.O. următoarele:
- condamnarea la pedeapsa de 7 luni închisoare, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. privind săvârșirea infracţiunii de dare de mită.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 7 luni, atrăgându-se atenţia acesteia asupra consecinţelor prevăzute în art. 83 C. pen.
- achitarea în temeiul art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., referitor la săvârșirea infracţiunii de dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) C. pen.
Hotărând astfel, prima instanţă, în baza materialului probator strâns la urmărirea penală și administrat ulterior la cercetarea judecătorească, cu respectarea garanţiilor procesuale și procedurale prevăzute în art. 6, art. 70, art. 171, art. 288, art. 289, art. 290 și art. 291 C. proc. pen., a reţinut în fapt că învinuirile deduse judecăţii prin rechizitoriul nr. 208/P/2007 din 18 aprilie 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, respectiv:
A) - în sesiunea de vară a anului universitar 2005-2006, inculpatul A.G. - avocat în cadrul Baroului Brașov - în calitatea acestuia de conferenţiar universitar la Facultatea de Drept a Universităţii T. și membru al comisiei de examinare a lucrărilor de diplomă, a pretins și primit repetat de la studenţii candidaţi M.N., C.M., M.G., F.N., M.R., N.O. și N.I. sume de bani, în schimbul oferirii unor lucrări de diplomă deja întocmite și al garantării promovării examenului de licenţă (corespunzător elementelor constitutive a 7 infracţiuni de luare de mită prevăzute în art. 254 alin. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000);
- în sesiunea de vară a anului universitar 2005-2006, organizată de Universitatea G. - Facultatea de Știinţe Economice, același inculpat a pretins și primit de la L.L., absolventă a cursurilor facultăţii amintite, diverse bunuri, creându-i acesteia convingerea că are influenţe asupra profesorilor membri în comisia de examinare pentru a-i determina să-i acorde o notă foarte mare la examenul de licenţă (corespunzător elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 alin. 1 C. pen.);
B) - în sesiunea de vară a anului universitar 2005-2006, inculpatul N.I., student, după absolvirea cursurilor Universităţii G., fără a solicita în scris admiterea sa la examenul de licenţă, a oferit suma de 400 euro inculpatului A.G., în vederea obţinerii unei lucrări de diplomă anterior întocmită și acceptării sale la examenul de licenţă din sesiunea amintită pe care, de altfel, l-a și promovat - corespunzător elementelor constitutive ale infracţiunii de dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) C. pen.;
C) - în sesiunea de vară a anului universitar 2005-2006, inculpata N.O., studentă în cadrul Universităţii T. - Facultatea de Drept, a oferit coinculpatului A.G. suma de 400 euro în vederea obţinerii unei lucrări de diplomă anterior întocmită - corespunzător elementelor constitutive ale infracţiunii de dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) C. pen., sunt parţial întemeiate, confirmând existenţa faptelor ilicite ca atare, săvârșirea acestora cu vinovăţie, în conexiune cu incriminările anterior arătate, potrivit celor constatate prin sentinţă (cu excepţia unei infracţiuni de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 referitoare la mituitorul N.I., pentru care s-a dispus achitarea, în baza art. 10 alin. 1 lit. d C. proc. pen., a inculpatului A.G., respectiv a infracţiunii de dare de mită prevăzută în art. 255 alin. 1 C. pen., pentru care s-a dispus achitarea, de asemenea, în baza art. 10 alin. 1 lit. d C. proc. pen., pentru inculpatul N.I.).
Curtea de Apel Brașov, în cursul cercetării judecătorești - consecutiv sesizării Curţii Constituţionale și respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911 și art. 912 C. proc. pen., prin Decizia nr. 410 din 10 aprilie 2008 - prin încheierea din ședinţa publică de la 20 iunie 2008, a respins ca neîntemeiată excepţia de necompetenţă materială și după calitatea persoanei, cu consecinţa restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale potrivit ari. 332 alin. (2) C. proc. pen., excepţie întemeiată pe dispoziţiile art. 39 alin. (1), art. 209 alin. (3), art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 13 alin. (1) lit. b) din O. U. G. nr. 43/2002 și art. 22 din Legea nr. 78/2000, invocată de inculpatul A.G., prin apărător.
2. În cauză au declarat, în termen, recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, inculpatul A.G. și inculpata N.O.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a criticat sentinţa pentru nelegalitate și netemeinicie, corespunzător cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cu motivarea că instanţa de fond a dispus în mod greșit achitarea inculpatului A.G. pentru o faptă de luare de mită, iar a coinculpatului N.I. pentru o altă faptă corelativă de dare de mită, impunându-se condamnarea acestora, prin reaprecierea materialului probator, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. și pentru faptele penale amintite.
Inculpatul A.G. a criticat sentinţa pentru nelegalitate și netemeinicie, corespunzător cazurilor de casare prevăzute în:
- art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., pe motiv de nulitate absolută, prin reiterarea excepţiei de necompetenţă materială și după calitatea persoanei, cu consecinţa restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen., ce a fost respinsă de prima instanţă prin încheierea de ședinţă din 20 iunie 2008, excepţie întemeiată pe dispoziţiile art. 39 alin. (1), art. 209 alin. (3), art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 13 alin. (1) lit. b) din O. U. G. nr. 43/2002 și art. 22 din Legea nr. 78/2000;
- art. 3859 alin. (1) pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., cu solicitarea de a se dispune achitarea acestuia, în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv, reducerea pedepselor și aplicarea unei modalităţi de executare neprivative de libertate, întrucât lipsesc elementele constitutive ale infracţiunilor imputate acestuia și s-a făcut o greșită individualizare a tratamentului sancţionator în raport cu dispoziţiile art. 72 și urm. C. pen.
Inculpata N.O. a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cu solicitarea de a fi achitată în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pe motiv că fapta ilicită imputată acesteia nu există.
Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. - pe motiv de nulitate absolută prevăzută în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., decurgând din nerespectarea dispoziţiilor privitoare la competenţa după calitatea persoanei din art. 13 alin. (1) lit. b) din O. U. G. nr. 43/2002 și art. 22 din Legea nr. 78/2000, cu consecinţa restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen. - invocat de către inculpatul recurent A.G., este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Infracţiunile de luare de mită și trafic de influentă deduse judecăţii se pretinde a fi fost comise de către inculpatul A.G., în considerarea calităţii acestuia de cadru conferenţiar universitar în cadrul Facultăţii de Drept din Universitatea T. și membru al Comisiei de examinare și coordonator al temelor de licenţă ale studenţilor absolvenţi, în perioada anului universitar 2005-2006, sesiunea de vară, moment la care inculpatul avea și calitatea de avocat în cadrul Baroului Brașov.
Calitatea de avocat sus-menţionată a inculpatului A.G., avută atât la data săvârșirii infracţiunilor, cât și ulterior, pe tot parcursul urmăririi penale, inclusiv la momentul trimiterii în judecată, impunea efectuarea urmăririi penale de către procurorul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din O. U. G. nr. 43/2002 și art. 22 din Legea nr. 78/2000 [conform dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) din O. U. G. nr. 43/2002, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiţii: „b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilaţii acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie și ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncţii săi; consilierii prezidenţiali și consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii și controlorii financiari ai Curţii de Conturi și ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul Băncii Naţionale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali și mareșali; ofiţeri de poliţie; președinţii și vicepreședinţii consiliilor judeţene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii judeţeni; prefecţii și subprefecţii; conducătorii autorităţilor și instituţiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor și instituţiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţii; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor și societăţilor naţionale, al băncilor și societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare și al unităţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.”].
Contrar dispoziţiilor legale precitate, urmărirea penală în cauză și trimiterea în judecată a fost efectuată de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, situaţie ce atrage nulitatea absolută a urmăririi penale desfășurate în condiţiile amintite, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Întrucât motivul de nulitate absolută sus-menţionat a fost invocat și în cursul cercetării judecătorești, la primă instanţă, iar actualmente constituie motiv expres de recurs al inculpatului recurent A.G., corespunzător art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. se va admite recursul arătat și se va restitui cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru refacerea urmăririi penale, având în vedere nerespectarea dispoziţiilor privitoare la competenţa după calitatea persoanei (în calitate de organ judiciar iniţial sesizat cu săvârșirea faptelor penale, acesta urmează să-și decline competenţa către Direcţia Naţională Anticorupţie, conform art. 45 C. proc. pen.).
Admiterea motivului de ordin procesual sus-menţionat, sancţionat cu nulitatea absolută, împiedică exercitarea controlului judiciar asupra celorlalte motive de casare de ordin substanţial invocate prin căile de atac pendinte, astfel încât alături de recursul inculpatului A.G., în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite și recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpata N.O.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpaţii A.G. și N.O. împotriva sentinţei nr. 15/F din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Brașov, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a casat sentinţa penală sus-menţionată și în ce-l privește pe intimatul inculpat N.I. și a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru refacerea urmăririi penale, având în vedere nerespectarea dispoziţiilor privitoare la competenţa după calitatea persoanei.