Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 222 din 13 iunie 2002, a Tribunalului Bacău, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a fost condamnat inculpatul F.I., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa de executat, reținerea de 24 ore, din ziua de 9 aprilie 2002.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, suma de 500.000 lei daune materiale și 5.000.000 lei daune morale, cu titlu de despăgubiri civile, iar statului, suma de 3.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
În seara zilei de 6 aprilie 2002, în jurul orelor 20,45 în timp ce se îndrepta spre domiciliu, în apropierea țevilor de termoficare din cartierul Letea, din municipiul Bacău, partea vătămată M.A. a fost acostată de către inculpatul F.I., care, deși, nu i-a adresat nici un cuvânt, a început să o lovească cu pumnul în zona feței, până a căzut la pământ.
Deși partea vătămată l-a recunoscut imediat pe agresor, după fizionomie, amintindu-și că locuiește în zona Narcisa, de teamă, nu i-a reproșat comportamentul agresiv și nici nu s-a opus, când inculpatul a început să o controleze prin buzunare, de unde i-a sustras toți banii găsiți, respectiv suma de 500.000 lei. După consumarea activității infracționale, inculpatul F.I. a părăsit locul în grabă, abandonând partea vătămată, care se afla la pământ.
Speriată și plină de sânge, partea vătămată s-a deplasat la domiciliul acesteia, unde se afla M.V., fratele părții vătămate, căruia i-a povestit cele întâmplate dar și faptul că bărbatul care l-a tâlhărit este fratele lui F.C., pe care partea vătămată îl cunoștea foarte bine.
În cursul aceleiași seri, părții vătămate i-au fost acordate îngrijiri medicale la spital, întrucât suferise un traumatism facial cu hematom și echimoze ce au necesitat 8 – 9 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare.
Fiindu-i adusă la cunoștință învinuirea, cât și faptul că partea vătămată l-a recunoscut chiar din seara comiterii faptei, inculpatul F.I. a declarat, că nu recunoaște săvârșirea acestei fapte, susținând că în ziua respectivă, în jurul orei 21,00, ora comiterii faptei, se afla în magazinul S., de lângă Curtea de Apel Bacău, pentru a face unele cumpărături.
Inculpatul a susținut că în ziua de 6 aprilie 2002 a participat în calitate de suporter la meciul de fotbal Ceahlăul Piatra Neamț – F.C. Bacău, în orașul Piatra Neamț, de unde s-a întors cu autobuzul pus la dispoziție de Primăria municipiului Bacău, în jurul orei 20,00 – 20,30.
Inițial, în fața organelor de cercetare ale Poliției, inculpatul a declarat că a coborât din autobuz la Banca Transilvania, iar cu ocazia audierii de către procuror, a arătat că a coborât la Parcul Trandafirilor, de unde, ulterior, s-a deplasat la magazinul S., arătat mai sus. După efectuarea cumpărăturilor, inculpatul a precizat că a intrat într-un bar din cartierul Șerbănești, propunând ca martor în apărare, în cursul urmăririi penale, pe S.C.S. iar în instanță, pe numitul U.N.
Au fost verificate toate apărările formulate de inculpat, astfel că au fost audiați șoferii care au condus autobuzele echipei F.C.M Bacău, însă din declarațiile acestora nu rezultă că au oprit pe raza municipiului Bacău, nici la Banca Transilvania și nici la Parcul Trandafirilor, puncte de oprire, pentru coborârea suporterilor la Partizanul și la Stadionul „Dumitru Sechelariu”.
A fost înlăturate, astfel, ca nesinceră apărarea inculpatului, potrivit căreia, în jurul orei 21,00, ora aproximativă a comiterii faptei, se afla la magazinul S., de lângă Curtea de Apel Bacău, întrucât este infirmată de depoziția de martor a vânzătoarei M.G., care a declarat că, în seara respectivă a fost de serviciu, iar inculpatul F.I., nu s-a aflat printre cumpărătorii săi.
Instanța, pentru a afla adevărul, l-a audiat și pe martorul S.C.S., care n-a confirmat susținerea inculpatului că în jurul orelor 21,00, i-ar fi dat suma de 5.000 lei într-un bar, arătând, că acest lucru s-a întâmplat mai târziu, în jurul orelor 22,00, chiar 22,30.
În fundamentarea reținerii faptei de către inculpat s-a avut în vedere și declarația părții vătămate care, a indicat, în detaliu, îmbrăcămintea cu care inculpatul a fost îmbrăcat în ziua comiterii faptei, inclusiv, o pereche de pantaloni de trening albi, găsiți, ulterior, în domiciliul inculpatului, cu care, acesta a recunoscut că a fost îmbrăcat, în ziua de 6 aprilie 2002, când s-a comis fapta.
Apelul declarat de inculpatul F.I., împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia nr. 317 din 8 octombrie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără să-l motiveze în scris.
În ședința publică de astăzi, prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a criticat soluția, susținând că pedeapsa aplicată ar fi greșit individualizată, în sensul că este prea mare.
Recursul este nefondat.
Analiza actelor din dosar, inclusiv a hotărârilor atacate, demonstrează că, atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului, pentru infracțiunea în care a fost încadrată fapta, au fost corect stabilite, pedeapsa stabilită și aplicată fiind judicios, individualizată.
La individualizarea pedepsei s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, de persoana inculpatului, care, anterior, a suferit multiple condamnări, fiind recidivist, ca și de conduita nesinceră avută pe parcursul întregului proces. Așa fiind, instanțele au ținut seama de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., făcând o corectă individualizare a pedepsei, încât nu se impune admiterea cererii de reducere a ei.
În raport de cele arătate, Curtea va trebui să constate că recursul inculpatului F.I., apare ca nefondat și se impune a fi respins, ca atare în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.I., împotriva deciziei penale nr. 317 din 8 octombrie 2002, a Curții de Apel Bacău.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2003.