Cauză
de reducere a pedepsei. Art.
19 din Legea nr. 682/2002. Infracțiune gravă
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.
Infracțiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri.
Protecția martorilor
Indice alfabetic: Drept penal
- cauză de reducere a pedepsei
- infracțiune gravă
Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) și (2), art. 4 alin. (1)
Legea nr. 682/2002, art. 19
Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1
și 2 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, și
care a comis o infracțiune gravă, așa cum este definită în
art. 2 lit. h) din aceeași lege, iar înaintea sau în timpul urmăririi
penale ori al judecății denunță sau facilitează
identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane
care au săvârșit astfel de infracțiuni, beneficiază de
cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr.
682/2002.
Dacă inculpatul - care denunță sau facilitează
identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane
ce au săvârșit infracțiuni grave - a comis două
infracțiuni, dintre care numai una este considerată infracțiune gravă
în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, cauza de reducere a pedepsei
prevăzută în art. 19 din aceeași lege nu operează decât
pentru fapta care constituie infracțiune gravă. În
consecință, în cazul în care inculpatul a comis atât infracțiunea
prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cât
și infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din
aceeași lege, beneficiază de cauza de reducere a pedepsei
prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002 numai pentru
infracțiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000, care constituie infracțiune gravă în sensul art. 2 lit.
h) din Legea nr. 682/2002, iar nu și pentru infracțiunea
prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, care nu face
parte nici din categoria infracțiunilor privind traficul de droguri, nici
din categoria infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii
al cărei minim special este de cel puțin 10 ani.
I.C.C.J., Secția
penală, decizia nr. 1488 din 19 aprilie 2010
Prin
sentința nr. 561 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul
București, Secția ll-a penală, s-a
dispus, între altele, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.
pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului C.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
În
baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea
nr. 682/2002, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.
și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost
condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii de 4.000 lei.
În
temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen.
și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele
aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani
închisoare și 4.000 lei amendă penală și 2 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
S-a
făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
Prin decizia nr. 11/A din 20
ianuarie 2010 a Curții de Apel București, Secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de
familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, între alții, de
procuror.
Și împotriva acestei
decizii, în termen legal, a declarat recurs, între alții,
procurorul, care a criticat hotărârile pronunțate în cauză
pentru nelegala reținere a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002
cu referire la infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000 săvârșită de inculpatul C.A.
Recursul este fondat.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată
că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale în ceea ce
privește reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002
pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 săvârșită de inculpatul C.A., fiind întemeiată
critica procurorului formulată în acest sens.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind
protecția martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul
art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și
care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul
urmăririi penale ori al judecății denunță sau
facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală
a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni
beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei
prevăzute de lege.
Aceeași lege definește și noțiunea de
infracțiune gravă, prevăzându-se în art. 2 alin. (1) lit. h)
categoriile de infracțiuni considerate grave, între care și
infracțiunile privind traficul de droguri.
Rezultă, astfel, că pentru a beneficia de cauza
de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 este necesar ca persoana care
denunță sau facilitează identificarea și tragerea la
răspundere penală a unor persoane ce au săvârșit
infracțiuni grave trebuie să fi săvârșit, la rândul ei, o
astfel de infracțiune.
În situația în care persoana care invocă
reținerea circumstanței legale de atenuare a pedepsei a
săvârșit mai multe infracțiuni, dintre care numai una poate fi
considerată infracțiune gravă în sensul art. 2 alin. (1) lit. h)
din lege, reducerea pedepsei nu operează decât pentru fapta ce constituie
infracțiune gravă.
În speță, prima instanță a
reținut incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002
și în privința infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 comisă de inculpatul C.A., deși această
faptă nu intră în categoria infracțiunilor de trafic de droguri
și nici nu este sancționată cu pedeapsa minimă de cel
puțin 10 ani închisoare, pentru a fi aplicabilă teza finală a
art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002.
Sub acest aspect, este de menționat că sfera
noțiunii de trafic de droguri nu poate fi extinsă la toate
infracțiunile prevăzute și sancționate de Legea nr.
143/2000 care, așa cum menționează chiar în titlu, vizează
prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,
deținerea de droguri în vederea consumului propriu constituind o
infracțiune distinctă de cele care vizează punerea în
circulație a drogurilor.
În consecință, conform art. 38515 pct. 2
lit. d) C. proc. pen.,
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de
procuror împotriva deciziei penale nr. 11/A din 20 ianuarie 2010, a casat decizia
penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 561
din 28 mai 2009 și, în rejudecare: a descontopit
pedeapsa rezultantă în pedepsele componente; a înlăturat
dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 aplicate inculpatului C.A.
pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,
cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1)
lit. d) C. pen. și a condamnat inculpatul la
pedeapsa de 4 luni închisoare; conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34
alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit
pedepsele aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute
pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a
și b) C. pen. pe o durată de 2 ani
după executarea pedepsei principale,
menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.