Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Elemente constitutive. Infracţiune continuată. Anularea înscrisurilor falsificate
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni de fals. Falsuri în înscrisuri
Indice alfabetic: Drept penal
- fals în înscrisuri sub semnătură privată
- infracţiune continuată
C. pen., art. 41 alin. (2), art. 290
C. proc. pen., art. 348
Fapta de a întocmi, semna și promova în numele unei alte persoane o cerere de chemare în judecată în faţa instanţei civile, fără mandat, de a depune la dosarul civil, la date diferite, mai multe cereri întocmite și semnate în numele aceleiași persoane, fără mandat, precum și de a completa cu date nereale și de a depune la dosar o împuternicire avocaţială semnată în alb de un avocat, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată, prevăzută în art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din același cod. Într-un astfel de caz, instanţa dispune, prin hotărârea de condamnare, în temeiul art. 348 C. proc. pen., anularea tuturor înscrisurilor falsificate.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3999 din 10 noiembrie 2010
Prin sentinţa nr. 73/F din 30 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatei P.M. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 alin. (1) C. pen., precum și la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută în art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza dispoziţiilor art.33 lit. a) C. pen. în referire la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatei și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza dispoziţiilor art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, conform art. 82 C. pen.
S-a dispus anularea actelor falsificate existente la filele 61 - 64 din dosarul de urmărire penală, precum și împuternicirea avocaţială a avocatului I.C. aflată la fila 59 din dosarul de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că faptele inculpatei au fost dovedite cu plângerea penală și cu declaraţia părţii vătămate, cu înscrisurile falsificate și cu scriptele de comparaţie, cu declaraţiile martorei S.E. și ale învinuiţilor I.C., B.V. și U.A., care au relatat împrejurările în care inculpata a săvârșit faptele.
S-a mai reţinut că din rapoartele de constatare tehnico-știinţifică și din expertiza criminalistică reiese faptul că acţiunea introdusă la Judecătoria Ploiești, scrisul și semnăturile depuse pe cele trei cereri adresate instanţei de judecată, datate 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005 și 21 noiembrie 2005, precum și scrisul de pe împuternicirea avocaţială a avocatului I.C. au fost executate de inculpată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs, între alţii, procurorul și inculpata P.M.
Procurorul a criticat sentinţa pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12, 17 și 171 C. proc. pen., astfel:
- în mod greșit instanţa de judecată a dispus condamnarea inculpatei P.M. pentru săvârșirea a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată aflate în concurs real;
- în mod greșit instanţa de judecată nu a individualizat actele a căror anulare a fost dispusă prin hotărâre.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susţinut că instanţa a considerat în mod greșit că falsificarea de către inculpata P.M. a unei împuterniciri avocaţiale pe numele altei persoane, cu prilejul întocmirii acesteia, respectiv pe numele avocatului I.C., reprezintă o infracţiune de fals realizată printr-o rezoluţie infracţională separată, aspect care nu rezultă din materialul probator administrat în cauză.
S-a susţinut, de asemenea, că instanţa a precizat în mod generic că anulează actele falsificate existente la filele 61 - 64 din dosarul de urmărire penală, precum și împuternicirea avocaţială a avocatului I.C. de la fila 59 din dosarul de urmărire penală, fără a le individualiza și a omis să anuleze acţiunea civilă și cererea depusă la data de 13 octombrie 2005, întocmite de inculpată.
Inculpata a criticat sentinţa recurată, invocând, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în esenţă, pentru că instanţa de fond a dat o interpretare eronată probatoriului administrat în cauză, reţinând în mod greșit săvârșirea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Inculpată a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals.
Recursurile declarate de procuror și de inculpată sunt fondate pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs formulate în cauză, dar și din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12, 17 și 171 C. proc. pen.
Astfel, prin rechizitoriul nr. 502/P/2007 din 9 octombrie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.M. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se că, în cursul lunii decembrie 2002, între partea vătămată U.D. și numitul B.V. s-a încheiat un înscris autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociaţi L.M. și L.L., prin care aceasta a declarat că a primit de la B.V. suma de 90 milioane lei (ROL), reprezentând contravaloarea unui imobil situat în comuna B. și s-a obligat să întocmească actul de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 20 ianuarie 2003. În conţinutul acestui înscris nu s-a descris imobilul care a făcut obiectul tranzacţiei dintre părţi, astfel că între acestea au apărut neînţelegeri legate de suprafaţa de teren aferentă construcţiei care urma să fie înstrăinată. Urmare a acestui fapt, numitul B.V. a angajat-o pe inculpata P.M. pentru a-i acorda asistenţă juridică în vederea promovării unei acţiuni civile, în contradictoriu cu partea vătămată, având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătorești care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare. Partea vătămată deţinea acte de proprietate numai pentru suprafaţa de 250 mp, teren aferent imobilului, motiv pentru care inculpata a promovat, în numele acesteia, o acţiune civilă având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al părţii vătămate asupra suprafeţei de 392 mp teren până la întreaga suprafaţă de 642 mp, tehnoredactând acţiunea și completând împuternicirea avocaţială semnată în alb de numitul I.C., documente pe care le-a depus la Judecătoria Ploiești.
Acţiunea civilă a făcut obiectul dosarului nr. 11230/2005 al acestei instanţe.
S-a reţinut, în rechizitoriu, că pentru susţinerea acestei acţiuni civile, numitul B.V. a contrafăcut semnătura părţii vătămate U.D. pe cererea adresată Primăriei comunei B., cerere prin care solicita eliberarea unor acte din care să rezulte anul din care s-a plătit impozit pentru terenul care făcea obiectul dosarului nr. 11230/2005 al Judecătoriei Ploiești, precum și suprafaţa de teren pentru care s-a plătit impozitul. În cursul procesului civil, inculpata a întocmit și semnat în numele și pentru partea vătămată cererile depuse la dosarul sus-menţionat la datele de 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005 și 21 noiembrie 2005, prin judecătorul de serviciu.
Partea vătămată a învederat instanţei că nu a promovat acţiune civilă, având ca obiect cel menţionat în dosarul nr. 11230/2005 și nu a angajat avocat în acest sens, solicitând a se luat act că renunţă la judecarea cauzei.
În ceea ce privește motivul de recurs formulat de inculpată cu referire, pe de o parte, la reţinerea în sarcina sa a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute în art. 290 alin. (1) C. pen. din care una în formă continuată (art. 290 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.), iar pe de altă parte cererea sa de achitare, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acesta va fi examinat concomitent cu analiza primului motiv de recurs formulat de procuror, întrucât vizează același caz de casare (art. 3859 alin. 1 pct. 12 C. proc. pen.).
Astfel, din dispozitivul rechizitoriului nr. 502/P din 9 octombrie 2008 rezultă că inculpata P.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Din examinarea actelor efectuate în cursul cercetării judecătorești, la instanţa de fond nu rezultă că s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. (prin încheiere sau prin hotărârea recurată).
Deși în rechizitoriu se reţine că fapta comisă de inculpată constă în aceea că în cursul anului 2005, în baza aceleiași rezoluţii infracţionale, a promovat și semnat, fără mandat, în numele părţii vătămate U.D., o acţiune civilă având ca obiect constatarea unui drept de proprietate pe terenul în suprafaţă de 392 mp, la care a atașat împuternicirea avocaţială a avocatului I.C., pe care a completat-o cu date nereale (în sensul că ar fi fost angajat de partea vătămată în vederea susţinerii acţiunii), instanţa a considerat că falsificarea de către inculpata P.M. a unei împuterniciri avocaţiale pe numele altei persoane, cu prilejul întocmirii acesteia, respectiv pe numele avocatului I.C., reprezintă o infracţiune de fals realizată printr-o rezoluţie infracţională separată.
Aceasta nu rezultă din materialul probator administrat în cauză, întrucât inculpata a luat rezoluţia infracţională a promovării unei acţiuni civile pentru a-l ajuta pe clientul său B.V. în vederea intrării în posesia imobilului și a unei suprafeţe mai mari de teren, iar toate actele falsificate au fost depuse la dosar în realizarea aceluiași scop infracţional.
Ca atare, în cauză fiind vorba de o rezoluţie infracţională unică, se impunea condamnarea inculpatei pentru o singură infracţiune, și anume infracţiunea continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, se constată că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea a două infracţiuni fără a face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. și fără a pune în discuţia părţilor acest aspect.
În aceste condiţii, în mod greșit instanţa de judecată a dispus condamnarea inculpatei P.M. pentru săvârșirea a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, aflate în concurs real, motiv pentru care, sub acest aspect, atât criticile formulate de procuror, cât și cele formulate de inculpată sunt fondate.
În ceea ce privește critica inculpatei vizând lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată - latura subiectivă - aceasta este nefondată.
Latura subiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei directe, deoarece, prin săvârșirea faptei, acesta urmărește producerea unei consecinţe juridice.
Intenţia privește atât acţiunea de falsificare, cât și acţiunea de folosire sau de încredinţare a înscrisului falsificat altei persoane spre folosire în vederea producerii unor consecinţe juridice. Latura subiectivă a infracţiunii este realizată și atunci când înscrisul falsificat a fost folosit pentru dovedirea unui fapt adevărat, deoarece un înscris falsificat creează întotdeauna o stare de pericol pentru încrederea publică pe care legiuitorul a urmărit să o apere prin incriminarea falsului în înscrisuri.
Consumarea infracţiunii are loc, după caz, în momentul în care autorul falsului folosește înscrisul falsificat sau îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, moment în care se produce și urmarea periculoasă.
Din aceste perspective, raportat la speţa dedusă judecăţii, se constată că vinovăţia inculpatei, în forma cerută de lege, este dovedită.
În contextul dat și prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, raportul de expertiză criminalistă efectuat în cauză dovedește, fără putinţă de tăgadă, existenţa faptei și săvârșirea ei cu vinovăţie de către inculpată.
Motivul pentru care a procedat în acest mod, a fost acela de a-i profita clientului său, B.V., pentru suprafaţa de 392 mp teren, pentru care existau neînţelegeri cu partea vătămată și pentru care aceasta nu poseda acte de proprietate. Acest fapt explică modul în care inculpata P.M. a tehnoredactat atât acţiunea civilă în numele persoanei vătămate U.D., cât și acţiunea civilă în numele lui B.V.; în acţiunea civilă introdusă pentru persoana vătămată U.D. se susţine că aceasta a promovat acţiunea în vederea înstrăinării imobilului pentru care la momentul înţelegerii s-a stabilit și s-a încasat preţul, iar în acţiunea civilă introdusă pentru numitul B.V. se susţine că persoana vătămată U.D. refuză să se prezinte la notariat pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Criticile inculpatei, referitoare la faptul că instanţa de fond nu a analizat latura civilă a cauzei, sunt nefondate.
Sub denumirea „infracţiuni de fals”, legiuitorul a inclus într-o categorie distinctă de infracţiuni, în Titlul VII al părţii speciale a Codului penal, faptele de alterare a adevărului cu privire la anumite entităţi - înscrisuri - care au menirea, potrivit legii, să facă dovada adevărului pe care îl exprimă sau îl atestă.
Capitolul III este consacrat infracţiunilor constând în falsuri în înscrisuri - art. 288 - art. 294 C. pen. - obiectul juridic comun constând în relaţiile sociale referitoare la încrederea de care trebuie să se bucure aceste entităţi, cărora legea le-a atribuit însușire probatorie, adică adevărul pe care acestea au destinaţia legală de a-l exprima sau atesta. Elementul material al laturii obiective al acestor infracţiuni se realizează, de regulă, printr-o acţiune de falsificare, de alterare a adevărului, iar urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită. Doar unele dintre infracţiunile de fals produc și alte urmări, constând într-o pagubă materială. În speţă, ne aflăm în situaţia primei variante a urmării produse prin săvârșirea infracţiunii de către inculpată, respectiv aceea a stării de pericol pentru valoarea socială ocrotită.
Examinând critica formulată de procuror, în sensul că instanţa de fond nu a individualizat actele a căror anulare a fost dispusă prin hotărârea recurată, se constată că aceasta este fondată.
Astfel, instanţa a precizat generic că anulează actele falsificate existente la filele 61 - 64 din dosarul urmărire penală, precum și împuternicirea avocaţială a avocatului I.C., aflată la fila 59 din dosarul de urmărire penală.
Chiar dacă instanţa a precizat filele la care se află în dosar actele false, încercând o individualizare a lor în acest fel, a omis să anuleze acţiunea civilă, aflată la fila 58 a dosarului de urmărire penală și cererea depusă la data de 13 octombrie 2005, aflată la fila 60 a aceluiași dosar.
Deși s-a reţinut în motivarea hotărârii că inculpata a tehnoredactat, promovat și semnat în numele părţii vătămate U.D. acţiunea civilă prin care se solicită instanţei să constate dreptul de proprietate al acesteia pentru suprafaţa de 392 mp, până la întreaga suprafaţă de 642 mp, precum și faptul că inculpata a semnat și cererea depusă la data de 13 octombrie 2005 la dosarul civil nr. 11230/2005, în numele părţii vătămate U.D., instanţa a omis să le anuleze.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursurile declarate de procuror și de inculpata P.M. împotriva sentinţei penale nr. 73/F din 30 aprilie 2010, a casat în parte sentinţa penală atacată și, în rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpată din infracţiunile prevăzute în art. 290 alin. (1) C. pen. și în art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata P.M. la o pedeapsă de 4 luni închisoare; în baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 348 C. proc. pen., a anulat acţiunea civilă formulată în numele părţii civile U.D. - fila 58 din dosarul de urmărire penală, cererea din 13 octombrie 2005 - fila 60 din dosarul de urmărire penală, cererile formulate în numele părţii civile U.D., din 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005, 21 noiembrie 2005 și cererea nedatată - filele 61, 62, 63 și 64 din dosarul de urmărire penală -, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei.
Notă: În urma intrării în vigoare, la 25 noiembrie 2010, a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. formează obiectul dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.