Contopirea pedepselor. Hotărâri de condamnare pronunţate de instanţe române. Hotărâri de condamnare pronunţate de instanţe străine. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Alte dispoziţii privind executarea
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- contopirea pedepselor
- instanţa competentă
C. proc. pen., art. 449 alin. (2)
Instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopirea a pedepselor aplicate prin hotărâri de condamnare pronunţate de instanţe române și prin hotărâri de condamnare pronunţate de instanţe străine - hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București în procedura transferării persoanei condamnate - este, conform art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanţa corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate. Dacă ultima hotărâre de condamnare a fost pronunţată de o instanţă străină, instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate, corespunzătoare instanţei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 414 din 15 martie 2010
Notă: Încheierea nr. 414 din 15 martie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie este în sensul Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală nr. 172/P din 12 august 2009, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii având ca obiect contopirea pedepselor, formulată de condamnatul S.Z., în favoarea Curţii de Apel Oradea, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bihor a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
S.Z. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 157/2001 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 387/R din 14 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și la 3 ani și 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 2181/2002 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă la data de 14 mai 2002.
Prin sentinţa nr. 267/2008 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de transfer a condamnatului, în vederea continuării executării pedepsei în România și s-au recunoscut efectele hotărârilor judecătorești pronunţate împotriva acestuia de către instanţele judecătorești din Republica Ungaria, respectiv sentinţa penală nr. 6B 262/03/193 din 5 mai 2005 a Tribunalului Capitalei, sentinţa penală nr. 2 Bf 898/05/46 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel a Capitalei și sentinţa penală nr. 2 Bf 898/05/53 din 24 ianuarie 2006 a Curţii de Apel a Capitalei, prin care S.Z. a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru comiterea infracţiunii de omucidere, din motive josnice, cu deosebită cruzime, asupra mai multor persoane.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei, în cazul concursului de infracţiuni, este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
Întrucât ultima hotărâre definitivă a fost sentinţa nr. 267/2008 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, prin care s-au recunoscut efectele hotărârilor judecătorești pronunţate împotriva condamnatului de către instanţele ungare, și întrucât instanţa de executare a acestei hotărâri este Curtea de Apel București, iar instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere este Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor a apreciat că această din urmă instanţă are competenţa să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor, motiv pentru care s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa penală nr. 1/P/2010 din 13 ianuarie 2010, în baza art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) teza II-a C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor și, constatând ivirea unui conflict negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie și Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a făcut o analiză amănunţită a dispoziţiilor art. 141 - 152 din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 și a reţinut justificat că prin voinţa legiuitorului numai Curţii de Apel București îi este conferită competenţa de a se pronunţa cu privire la acceptarea sau respingerea cererii de transfer, recunoașterea hotărârii străine de condamnare, precum și dreptul de a dispune fie continuarea executării pedepsei aplicate de statul de condamnare, fie conversiunea condamnării, dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, conform art. 145 și art. 146 din Legea nr. 302/2004.
S-a mai reţinut, din coroborarea acestor prevederi legale cu cele din Titlul
S-a concluzionat de Curtea de Apel Oradea că o atare cerere de contopire va putea fi soluţionată de instanţa corespunzătoare instanţei de executare și în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, respectiv Tribunalul Bihor.
Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că Tribunalul Bihor este instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor, cerere formulată de condamnatul S.Z.
În cauza supusă analizei, condamnatul a solicitat contopirea pedepselor de 3 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentinţele penale nr. 157/2001 și nr. 2181/2002 ambele pronunţate de Judecătoria Satu Mare cu pedeapsa închisorii pe viaţă aplicată prin sentinţele penale nr. 6B 262/03/193 din 5 mai 2005, nr. 2 Bf 898/05/46 din 13 decembrie 2005 și nr. 2 Bf 898/05/53 din 24 ianuarie 2006, pronunţate de instanţele judecătorești din Republica Ungaria, hotărâri definitive.
Odată intrată în puterea lucrului judecat, hotărârea Curţii de Apel București, prin care s-a soluţionat definitiv cererea de transfer din partea unui resortisant român condamnat în alt stat prin acceptarea transferului, este pusă în executare.
Punerea în executare a hotărârii de transfer se face de către Curtea de Apel București, acest fapt fiind în mod expres prevăzut în art. 149 alin. (4) și art. 150 din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 144 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, ca efect al transferării, „executarea pedepsei este guvernată de legea statului de executare.”
Așa fiind, odată parcursă definitiv procedura transferului în care statul român este stat de executare, executarea pedepsei este guvernată de legea statului român.
Prin urmare, vor fi aplicabile prevederile Titlului
Ca atare, în ipoteza unor modificări ale pedepsei întemeiate pe situaţiile reglementate în art. 449 alin. (1) lit. a) - c) C. proc. pen., respectiv concurs de infracţiuni, recidivă, acte ce intră în conţinutul aceleiași infracţiuni, sunt aplicabile regulile de competenţă de la art. 449 alin. (2) C. proc. pen.
Or, potrivit acestor prevederi, instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
Așa fiind, și în situaţia în care unul din termenii care impun modificarea pedepsei ca urmare a constatării concursului sau recidivei (art. 449 alin. 1 C. proc. pen.) este o hotărâre definitivă pronunţată de o instanţă străină, hotărârea ce se execută ca efect al transferării definitive în România, se va proceda conform art. 449 alin. (2) C. proc. pen.
Prin urmare, în cazul celui condamnat care a făcut obiectul transferului prevăzut în art. 149 din Legea nr. 302/2004, aflat în stare de deţinere, competenţa să dispună asupra contopirii pedepselor revine instanţei corespunzătoare instanţei de executare și în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, respectiv Tribunalul Bihor, prin instanţă de executare înţelegându-se instanţa care, potrivit legii penale române, ar fi judecat cauza în primă instanţă, iar nu Curtea de Apel Oradea ca instanţă corespunzătoare Curţii de Apel București care a recunoscut hotărârea străină.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnatul S.Z. în favoarea Tribunalului Bihor .