Competenţa
Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie. Competenţă după calitatea persoanei.
Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa.
Competenţa după materie și după calitatea persoanei
Indice alfabetic: Drept procesual penal
-
competenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie
-
competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului
C. proc. pen., art. 29 pct. 1, art. 40
1.
Potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie judecă în primă
instanţă infracţiunile săvârșite de senatori și deputaţi, iar în conformitate
cu dispoziţiile art. 40 alin. (1) din același cod, atunci când competenţa
instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne
competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracţiunii, nu
mai are acea calitate, numai în cazurile în care: a) fapta are legătură cu
atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanţă.
În consecinţă, atunci când competenţa de judecată în primă instanţă a Înaltei
Curţi de Casaţie și Justiţie a fost determinată de calitatea inculpatului, de
senator sau deputat, iar acestuia i-a încetat mandatul, dacă fapta nu are
legătură cu atribuţiile de serviciu ca parlamentar, Înalta Curte de Casaţie și
Justiţie nu are competenţa de a judeca în primă instanţă cauza.
2.
Conform art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie judecă în primă
instanţă infracţiunile săvârșite de membrii guvernului. Funcţia de secretar de
stat nu este asimilată celei de membru al guvernului și, prin urmare, Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie nu are competenţa de a judeca în primă instanţă
infracţiunile săvârșite de secretarii de stat.
I.C.C.J., secţia penală,
sentinţa nr. 1 din 12 ianuarie 2009
Prin
rechizitoriul nr. 70/P/2005 întocmit la data de 19 aprilie 2006 de Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie
- Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, a
fost pusă în mișcare acţiunea penală și trimis în judecată, între alţii,
inculpatul C.V. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 12 lit. a)
din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 132 din Legea nr.
78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în
concurs, fiind aplicabile și dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.
La termenul din 12 ianuarie
2009, având în vedere împrejurarea că în cursul lunii decembrie 2008 a expirat
durata mandatului de deputat al inculpatului C.V., iar din verificările
efectuate a reieșit că acesta nu a fost validat pentru un nou mandat ca senator
sau deputat, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, verificându-și competenţa, a
constatat că parchetul a sesizat această instanţă pentru judecata în fond a
prezentei cauze în raport cu dispoziţiile art. 40 alin. (2) raportat la art. 29
pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,
având în vedere calitatea de deputat dobândită
de inculpatul C.V. după săvârșirea
infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Cum inculpatului C.V. i-a
încetat mandatul de deputat la data de 19 decembrie 2008 și întrucât faptele
pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză nu au legătură cu
atribuţiile de serviciu ca
parlamentar, calitate care a atras competenţa acestei instanţe, Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie constată că, la acest moment, nefiind întrunită
nici cerinţa prevăzută în art. 40 alin. (1) lit. b) C. proc.
pen. - nepronunţându-se
o hotărâre în primă instanţă -, nu mai este competentă să judece cauza
în fond, dispoziţiile privind competenţa după calitatea persoanei fiind
prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.
Totodată, Înalta Curte de
Casaţie și Justiţie constată că funcţia de secretar de stat, pe care a
deţinut-o inculpatul și în exercitarea căreia a comis faptele pentru care este
trimis în judecată, nu este asimilată celei la care face referire art. 29 pct.
1 lit. b) C. proc. pen.,
aceea de membru al guvernului, jurisprudenţa statuând în sensul că membrii
guvernului sunt doar miniștrii, iar nu și secretarii de stat sau cei asimilaţi
acestora din urmă. Ca atare, cum inculpatul nu a avut calitatea de membru al
guvernului, deși faptele au legătură cu atribuţiile sale de serviciu, nu sunt incidente nici dispoziţiile
art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente,
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile
art. 25 C. proc. pen.,
cauza fiind de competenţa în prima instanţă
a judecătoriei, iar în raport cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. a)
C. proc. pen., constată că
este competentă Judecătoria Sectorului 1 București, în a cărei circumscripţie
se află locul unde au fost săvârșite infracţiunile reţinute în sarcina
inculpatului prin actul de inculpare.
În consecinţă, pentru
considerentele arătate mai sus, văzând și prevederile art. 42 C. proc. pen., Înalta Curte de
Casaţie și Justiţie și-a declinat competenta de soluţionare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.