Conflict de
competenţă. Condiţii
Cuprins pe materii: Drept
procesual penal. Partea generală. Competenţa. Felurile competenţei. Dispoziţii
comune
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
conflict de competenţă
C. proc. pen., art.
43
Conflictul de competenţă există - așa cum rezultă din
prevederile art. 43 C. proc. pen.
- când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeași
cauză ori își declină reciproc competenţa de a judeca aceeași cauză. Referirea
la „instanţe” din cuprinsul art. 43 C. proc. pen. privește numai instanţele judecătorești prevăzute în
lege și, în consecinţă, nu există conflict pozitiv sau negativ de competentă
între secţiile aceleiași instanţe judecătorești.
I.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 70 din 19
ianuarie 2009
Prin sentinţa nr. 118 din 30 aprilie 2008, pronunţată în dosarul nr. 8757/2/2007 al Curţii de Apel București - Secţia a ll-a
penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata J.R. a
fost condamnată la o pedeapsă de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen.,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71,
art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen.
În temeiul art. 291 C. pen.,
inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,
inculpata urmează să execute
pedeapsa cea mai grea, adică 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit.
a) - c) C. pen.
Prin decizia nr. 3339 din 21 octombrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 8757/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, au fost admise
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie și inculpata J.R. împotriva sentinţei nr. 118 din 30 aprilie 2008 a Curţii de Apel București - Secţia a ll-a penală și pentru cauze
cu minori și de familie, a fost casată hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre
rejudecare la Curtea de Apel București.
Cauza a fost înregistrată la Secţia a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie și face obiectul dosarului nr. 7300/2/2008.
Prin rechizitoriul nr. 251/P/2007 din 2 iunie 2008,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei a dispus trimiterea în judecată a inculpatei J.R. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art.
215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 288 alin. (1) C. pen cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și art. 291 C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Cauza face obiectul dosarului nr. 3269/2/2008 al
Curţii de Apel București - Secţia I penală și s-a
constituit prin disjungerea materialului de urmărire penală faţă de inculpata J.R. din dosarul nr. 191/P/2007 al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei în care a fost întocmit rechizitoriul prin care a fost sesizată Curtea de Apel București - Secţia a ll-a
penală și pentru cauze cu minori și de familie
(dosarul nr. 8757/2/2007).
Prin încheierea din 19 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel București - Secţia I penală, în dosarul
nr. 3269/2/2008 s-a dispus, în baza art. 37 alin. (3)
C. proc. pen., trimiterea
dosarului la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, în vederea reunirii cu dosarul de recurs nr. 8757/2/2007
al acestei instanţe, privind pe
inculpata J.R., reţinându-se că prin
rechizitoriul nr. 251/P/2007 din 2 iunie 2008, Curtea de Apel București a fost sesizată cu judecarea unor infracţiuni de același tip, tot în formă continuată, fiind incident cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. c) C. proc.
pen.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, prin încheierea nr. 2307 din 24 iunie 2008, a
scos cauza de pe rol și a trimis-o la
Curtea de Apel București, Secţia I penală, pentru
continuarea judecării dosarului nr. 3269/2/2008.
Prin încheierea din 2 decembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 3269/2/2008, Curtea de Apel București - Secţia I penală, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Curtea de Apel București - Secţia a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pentru competentă soluţionare a cererii
de reunire a dosarului nr. 3269/2/2008 al Curţii de Apel București - Secţia I penală, cu dosarul nr. 7300/2/2008 al Curţii de Apel București - Secţia a ll-a penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în raport cu dispoziţiile art. 35
alin. (1) C. proc. pen., în caz de conexitate, competenţa de a judeca inculpata sub aspectul tuturor faptelor
pentru care a fost trimisă în judecată revine instanţei mai întâi sesizate, care în speţă este Curtea de Apel București - Secţia a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, iar conform art. 36 alin. (1) C. proc. pen., reunirea
cauzelor se hotărăște de instanţa căreia îi revenea competenţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 35 C. proc. pen.
Curtea de Apel București - Secţia a ll-a
penală și pentru cauze cu minori și de
Familie, prin încheierea din 9 decembrie 2008, pronunţată în dosarul nr.
7300/2/2008, constatând că instanţa mai întâi sesizată a fost Curtea de Apel București - Secţia I penală, în baza art. 36
alin. (1) C. proc. pen.
raportat la art. 35 alin. (1) C. proc. pen., a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei la Curtea de Apel București - Secţia I penală, pentru a se pronunţa asupra reunirii cauzelor și pentru
continuarea judecăţii sub aspectul
tuturor faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și care fac
obiectul dosarelor nr. 7300/2/2008 și nr. 3269/2/2008.
Prin încheierea din 6 ianuarie
2009, pronunţată în dosarul nr. 3269/2/2008, Curtea de
Apel București - Secţia I penală, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă în legătură cu aprecierea sintagmei „instanţa mai întâi sesizată” între Secţia I penală și Secţia a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie ale Curţii de Apel
București a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, pentru
soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând cauza, constată că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. proc. pen., referitoare la conflictul de competenţă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 126
alin. (1) din Constituţie, în România justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie și Justiţie și prin celelalte instanţe judecătorești stabilite de lege.
Prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, s-a statuat că justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătorești:
a)
Înalta Curte de
Casaţie și Justiţie;
b) curţi de apel;
c) tribunale;
d) tribunale
specializate;
e) instanţe militare;
f)
judecătorii.
Așa cum rezultă din dispoziţiile art. 43 C. proc. pen., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe își declină pe rând competenţa, una în favoarea
celeilalte.
Când folosește termenul de „instanţe” în art. 43 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul se referă numai la instanţele
judecătorești, prevăzute în lege, care pot fi de categorii diferite - civile și militare - sau de grad diferit - judecătorii, tribunale, curţi de apel - ori de categorii și de grade diferite: judecătorie și tribunal militar teritorial.
În aceste condiţii, sub nicio formă, nu există conflicte de competenţă (negative sau
pozitive) între secţiile aceleiași instanţe judecătorești.
De altfel, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătorești adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii și publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, prevede în art. 99 alin. (2) că în cazul unor incidente procedurale
transpunerea cauzei de la o secţie la alta, în cadrul aceleiași instanţe, se va realiza prin încheiere,
deci nu prin sentinţă, cum prevăd normele procesual penale în cazul declinării de competenţă.
Având în vedere
cele care preced, se constată că, în mod greșit, Curtea de Apel București - Secţia I penală, prin încheierea din 6 ianuarie 2009, a
stabilit existenţa unui conflict
negativ de competenţă, sesizând Înalta Curte de
Casaţie și Justiţie, Secţia penală, pentru soluţionarea acestuia, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 43 C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie
a constatat nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 43 C.
proc. pen. referitoare la
conflictul de competenţă și a trimis dosarul privind pe inculpata J.R. la
Curtea de Apel București, urmând să se dispună în conformitate
cu normele procesual penale, prevederile Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătorești și normele
privind repartizarea aleatorie.