Acțiune civilă. Exercitarea acțiunii
civile față de succesori
Cuprins pe
materii: Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de
bază și acțiunile în procesul penal. Acțiunea penală
și acțiunea civilă în procesul penal
Indice
alfabetic: Drept procesual penal
-
acțiune civilă
- exercitarea
acțiunii civile față de succesori
C. proc. pen.,
art. 14, art. 21
În
cazul în care inculpatul a decedat în cursul procesului penal, instanța,
introducând în cauză succesorii acestuia, nu îi poate obliga la plata
despăgubirilor civile, dacă nu există dovada acceptării
succesiunii de către aceștia și a limitelor în care succesiunea
este acceptată. Cu privire la succesorii minori ai inculpatului,
succesiunea poate fi acceptată numai sub beneficiu de inventar și,
prin urmare, instanța poate dispune obligarea acestora la plata
despăgubirilor civile exclusiv în limita activului succesoral, dacă
există dovada acceptării succesiunii sub beneficiu de inventar, precedată
sau urmată, potrivit art. 705 C. civ., de întocmirea unui inventar fidel
și exact al bunurilor succesorale, pentru a se stabili activul succesoral.
I.C.C.J., secția penală, decizia
nr. 128 din 16 ianuarie 2008
Prin sentința nr. 368/D din 9
iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău,
Secția penală, s-au dispus următoarele:
- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10
alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva
inculpatului B.N., cercetat sub aspectul săvârșirii tentativei la
infracțiunea de omor calificat
prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C.
pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., întrucât a intervenit
decesul acestuia;
- în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la
art. 998 C. civ. s-au admis în parte pretențiile civile ale
părții civile C.F. și, în consecință, au fost
obligați moștenitorii legali ai inculpatului decedat, respectiv B.L.,
B.l., B.D. și B.M., la plata despăgubirilor civile, în cuantum de
1.500 de lei cu titlu de daune materiale și 1.500 de lei cu titlu de daune
morale.
Audiat în cursul cercetării
judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei,
avut o atitudine sinceră, cooperantă și a precizat că a
fost provocat de către partea vătămată care-i purta
ranchiună datorită faptului că fusese dată afară din
serviciu și îl bănuia pe inculpat ca fiind persoana care o pârâse pentru că sustrăsese o ladă de
cuie.
În raport cu
împrejurarea că inculpatul a decedat în cursul cercetării judecătorești,
tribunalul, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin.
(1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal.
În latura civilă
a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de
10.000 de lei daune materiale și 20.000 de lei daune morale.
Față de împrejurarea că
partea vătămată a fost cea care l-a provocat pe inculpat și
a perseverat în conflictul ivit, instanța a reținut în sarcina
fiecărei părți o culpă în procent de 50%, care a fost
avută în vedere la aprecierea daunelor ce s-au acordat. Cât privește
sumele cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă,
tribunalul Ie-a apreciat ca fiind excesive și nejustificate atât în raport
cu împrejurările comiterii faptei, cât și cu urmările produse,
așa încât, constatând întrunite condițiile răspunderii civile
delictuale, Ie-a admis în parte, apreciindu-le global la câte 3.000 de lei
fiecare, iar ca efect al reținerii circumstanței atenuante a
provocării și, respectiv, a culpei în proporție de 50%, Ie-a
înjumătățit.
Totodată, în raport cu faptul
că inculpatul a decedat, în cauză au fost introduși
moștenitorii legali ai acestuia și, în temeiul art. 14, art. 346 C.
proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., aceștia au fost obligați la
plata daunelor materiale și morale stabilite de instanță.
Împotriva sentinței a declarat apel, între
alții, moștenitoarea inculpatului decedat, B.L., în nume propriu
și în numele celorlalți moștenitori minori.
În esență, apelanta
moștenitoare a criticat sentința pentru netemeinicie, invocând faptul
că are o situație materială precară și nu poate
plăti sumele stabilite prin hotărârea judecătorească.
Prin decizia nr. 192 din 16 octombrie 2007 a Curții
de Apel Bacău, Secția penală, s-a respins ca nefondat apelul
declarat de moștenitoarea inculpatului
decedat, B.L., în nume propriu și în numele celorlalți
moștenitori minori B.l., B.D. și B.M.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat
recurs moștenitoarea inculpatului decedat, B.L., criticând-o pentru
nelegalitate sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile
a cauzei fără ca instanțele să se pronunțe asupra unor
cereri esențiale de natură să garanteze drepturile
moștenitorilor - respectiv aceștia au fost obligați la plata
despăgubirilor civile în condițiile în care nu există dovada
dezbaterii succesiunii, iar pe de altă parte, moștenitorii minori nu au capacitate de exercițiu, aceștia neputând accepta moștenirea
decât sub beneficiu de inventar.
Examinând decizia recurată în raport cu criticile
formulate, prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859
alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și
Justiție constată următoarele:
În cauză, ca urmare a decesului inculpatului B.N.
s-a dispus, în mod corect, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10
alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal față de
acesta pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Ca urmare a acestui fapt și în condițiile în
care la data decesului fusese pusă în mișcare acțiunea
civilă în cadrul procesului penal, potrivit art. 21 C. proc. pen., au fost
introduși în cauză succesorii inculpatului.
Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că instanța de fond și de apel au soluționat
greșit latura civilă a cauzei, obligând pe moștenitorii
inculpatului, în solidar, la plata despăgubirilor civile, deși la
dosarul cauzei nu existau dovezi în sensul
dacă succesiunea a fost acceptată de soție, B.L., și în ce
limite, fiind încălcate totodată dispozițiile Codului de
procedură civilă în ceea ce-i privește pe copiii minori ai
defunctului inculpat, întrucât, în cazul acestora, acceptarea se putea face
numai în limita activului succesoral.
Pe de altă parte, din interpretarea
dispozițiilor art. 21 C. proc. pen., reiese că succesorii devin
subiecți principali în latura civilă a procesului penal, fiind
considerați părți prin succesiune, ei având aceleași
prerogative și facultăți procesuale pe care le avea și
partea decedată. Chiar dacă succesorii preiau procedura din momentul introducerii
lor în cauză, ei dispun de toate mijloacele de apărare privind
soluționarea acțiunii penale pe care le-ar fi avut inculpatul, cu
consecințe asupra soluționării acțiunii civile. Or, în
cauză, soluția instanței de fond, de obligare a moștenitorilor inculpatului, în solidar, la plata
daunelor materiale și morale către partea civilă
(soluție menținută și de către instanța de apel),
s-a raportat numai la declarațiile de recunoaștere a faptelor date de
inculpat.
Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază
că în condițiile în care printre succesorii inculpatului se află
și copiii minori ai acestuia, instanțele nu au avut rol activ în
soluționarea laturii civile a cauzei, încălcând în acest mod
dispozițiile art. 4 C. proc. pen., în sensul că nu au administrat
probe în vederea soluționării laturii civile a cauzei, cu garantarea
drepturilor procesuale ale succesorilor, mărginindu-se la a-i obliga la
plata sumelor cu care partea vătămată s-a constituit parte
civilă, după reducerea acestora proporțional culpei comune
stabilite.
În altă ordine de idei, este necesară precizarea că, în
cazul minorilor, legea impune acceptarea moștenirii sub beneficiu de
inventar, acceptantul - beneficiar răspunzând pentru pasivul care-i revine
din moștenire numai în limita și cu activul moștenit, acceptarea
fiind un act juridic solemn. Totodată, pentru ca acceptarea sub beneficiu
de inventar să producă efectele prevăzute de lege (potrivit art.
713 pct. 1 C. civ., moștenitorul beneficiar este obligat să
plătească datoriile succesiunii numai până la concurența
valorii bunurilor din moștenire), declarația trebuie să fie
precedată sau urmată de întocmirea unui inventar fidel și exact
al bunurilor succesorale, făcut în formele cerute de legile de
procedură (art. 705 C. civ.). Or, în cauză, succesorii minori ai
inculpatului decedat au fost obligați în solidar cu soția
supraviețuitoare, fără a se stabili dacă de pe urma
defunctului au rămas bunuri și care este activul succesoral.
În consecință, având în vedere considerentele
expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 38515
pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul declarat în cauză, a casat
decizia atacată și sentința penală
nr. 368/D din 9 iulie 2007 în latura civilă și a trimis cauza spre
rejudecare la Tribunalului Bacău, Secția penală.
Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în sensul că, rejudecând, instanța va stabili dacă succesiunea a fost acceptată și în ce condiții, cu luarea în calcul a regulii valabile pentru succesorii minori, va administra probele utile și pertinente soluționării laturii civile a cauzei în vederea garantării drepturilor procesuale ale succesorilor inculpatului defunct și a respectării principiului contradictorialității procesului penal, apreciind totodată dacă pentru ocrotirea intereselor minorilor nu se impune numirea unui curator care să le apere interesele.