. Individualizarea pedepsei. Cauză de
reducere a pedepsei. Circumstanţe atenuante
Cuprins pe materii: Drept
penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor
Indice alfabetic: Drept
penal
- cauză
de reducere a pedepsei
- circumstanţe atenuante
C. pen., art. 74, art.
76
Legea
nr. 143/2000, art. 16
În cauzele referitoare la infracţiunile prevăzute în art. 2 - 10 din Legea
nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit
de droguri, dacă instanţa reţine în favoarea inculpatului atât cauza de
reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege reglementată în
art. 16 din Legea nr. 143/2000, cât și circumstanţele atenuante prevăzute în
art. 74 C. pen., va reduce minimul special al
pedepsei la jumătate, potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 și va coborî
pedeapsa sub această limită, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante,
conform art. 76 C. pen.
I.C.C.J.,
secţia penală, decizia nr. 1006 din 19 martie 2008
Prin sentinţa penală nr. 1327 din 4 octombrie 2007,
pronunţată de Tribunalul București, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 și art.
76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr.
143/2000, a fost condamnată inculpata A.I.
la 4 ani închisoare, iar în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 16 din Legea
nr. 143/2000, la un an închisoare.
S-au contopit pedepsele
aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani
închisoare.
Pentru a pronunţa această
soluţie, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că, la 7
iunie 2007, inculpata a vândut martorului cu identitate protejată V.G. o doză de heroină contra sumei
de 50 RON, asupra sa fiind găsite 5 doze de heroină și 45 comprimate de sintalgon destinate consumului propriu, precum și mai multe
obiecte purtătoare de urme de heroină.
Prin decizia nr. 397/A din
12 decembrie 2007, Curtea de Apel București, Secţia I penală, a admis apelul
declarat de inculpată, a desfiinţat în parte sentinţa și, în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe
care le-a repus în individualitatea lor, a făcut aplicarea dispoziţiilor art.
74 și art. 76 C. pen. și în ce privește infracţiunea
prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a condamnat pe
inculpată la un an închisoare.
Instanţa de apel a dispus
ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În termen legal, împotriva
acestei hotărâri au declarat recurs procurorul și inculpata.
Prin motivele scrise,
procurorul a susţinut, în esenţă, că hotărârea este nelegală sub aspectul
pedepsei aplicate inculpatei pentru infracţiunea prevăzută în art. 4 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, care în contextul reţinerii dispoziţiilor art.
16 din Legea nr. 143/2000 și al dispoziţiilor art. 74 și art. 76 C. pen., se situa sub cuantumul de un an închisoare stabilit
de instanţa de apel.
Recurenta inculpată a
solicitat, între altele, reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei
eficienţe sporite efectelor reţinerii dispoziţiilor art. 74 și art. 76 C. pen.
În drept, în susţinerea
motivelor de recurs, procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,
iar recurenta inculpată, între altele, de asemenea, cazul de casare prevăzut în
art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând legalitatea
hotărârilor atacate atât în raport cu criticile
formulate, cât și cu dispoziţiile legale invocate, se constată că
recursurile declarate sunt fondate pentru următoarele considerentele:
Într-adevăr, în mod
justificat, prin decizia recurată, instanţa de apel a
considerat corectă operaţiunea de aplicare a dispoziţiilor art. 16 din Legea
nr. 143/2000 pentru ambele infracţiuni deduse judecăţii, atâta timp cât, în
urma denunţului făcut de inculpată, s-a facilitat identificarea și tragerea la
răspundere penală a inculpatului S.R. Tot astfel, prin hotărârea recurată, instanţa de apel a corectat omisiunea instanţei
de fond, ce a constat în nereţinerea circumstanţelor atenuante și pentru infracţiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 143/2000. Dar, deși a
reţinut aceste dispoziţii de favoare în mod corect, instanţa de apel a operat o
singură reducere a pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută în art. 4
alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, numai ca efect al reţinerii
circumstanţelor atenuante judiciare.
Prin urmare, un prim efect,
al aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, era reducerea la
jumătate a minimului special al pedepsei stabilit de lege pentru infracţiunea
prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, devenind un an
închisoare, al doilea fiind reducerea pedepsei sub această limită de un an, ca
efect al reţinerii în favoarea inculpatei a dispoziţiilor art. 74 și art. 76 C.
pen.
Stabilind o pedeapsă de un
an închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 143/2000, instanţa de apel a încălcat aceste dispoziţii legale,
stabilind o pedeapsă în alte limite, aspect sub care sunt fondate recursurile
declarate de procuror și inculpată.
În consecinţă, în temeiul
dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc.
pen., recursurile au fost admise, decizia penală
atacată a fost casată cu privire la individualizarea pedepsei, pedeapsa
rezultantă a fost descontopită în pedepsele
componente, pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art.
4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004,
cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
și art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost redusă de la un an închisoare la 10
luni închisoare, iar în baza art. 33 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpata
urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.