Plângere în
faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de
netrimitere în judecată. Obiectul plângerii
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea
penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- plângere
în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de
netrimitere în judecată
C. proc. pen., art. 2781
În dispoziţiile art. 2781 C.
proc. pen., legiuitorul a
statuat că plângerea întemeiată pe aceste dispoziţii se formulează împotriva
rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a
rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a
urmăririi penale, precum și a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă
în rechizitoriu. Rezolvarea plângerii introduse în temeiul art. 275-278 din
același cod, de către prim-procurorul parchetului, procurorul general al
parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul șef de secţie al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie ori, după caz, de
către procurorul ierarhic superior, constituie numai o condiţie prealabilă,
obligatorie, prevăzută de lege pentru exercitarea plângerii în condiţiile art.
2781 C. proc. pen.
Prin urmare, în procedura reglementată în art. 2781 C. proc. pen. se verifică numai
legalitatea și temeinicia soluţiei de netrimitere în judecată dată iniţial de
procuror, în cadrul acestei proceduri judecătorul neputând examina dacă
rezoluţia procurorului ierarhic superior a fost adoptată în termenul de 20 de
zile prevăzut în art. 277 C. proc. pen., termen a cărui nerespectare nu atrage nicio sancţiune procedurală.
I.C.C.J.,
secţia penală, sentinţa nr. 1064 din 5 iunie 2008
Prin cererea înregistrată pe rolul
Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie sub nr. 3709/1/2008 la 24
aprilie 2008, petiţionarul B.I. a formulat plângere întemeiată pe dispoziţiile
art. 2781 C. proc. pen.
împotriva rezoluţiei date în dosarul nr. 1199/P/2007 al Pachetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.
În motivarea plângerii, petiţionarul a
arătat că, în luna august 2007, a
formulat o plângere penală împotriva procurorilor I.M., M.I., M.V., G.L., P.E.
și I.E., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și
Justiţie, pentru infracţiunile prevăzute în art. 246 și art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod.
La data de 15 martie 2008, petiţionarul
a primit de
Petiţionarul a considerat că procurorul
nu a motivat rezoluţia dată și a solicitat studierea tuturor dosarelor penale
în care se află rezoluţiile date de procurorii reclamaţi, precum și probele
invocate și, în consecinţă, să se desfiinţeze rezoluţia nr. 1199/P/2007, urmând
a se dispune potrivit art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. efectuarea și
completarea urmăririi penale și trimiterea în judecată a vinovaţilor pentru
faptele comise.
Petiţionarul a mai arătat că rezoluţia
dată de procurorul șef adjunct al Secţiei de urmărire penală și criminalistică
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie este
tardivă, întrucât s-a încălcat termenul prevăzut imperativ în dispoziţiile art.
277 C. proc. pen.
Examinând
plângerea formulată de petiţionarul B.I., în condiţiile art. 2781 C.
proc. pen., împotriva
rezoluţiei din 3 martie 2008 dată în dosarul nr. 1199/P/2007 al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia de urmărire penală și
criminalistică, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în raport cu actele și
lucrările dosarului parchetului, constată plângerea ca fiind nefondată pentru
următoarele considerente:
Prin rezoluţia din 3 martie
Împotriva acestei rezoluţii,
petiţionarul B.I. a formulat plângere, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluţia
din 23 aprilie 2008 dată de procurorul șef adjunct al Secţiei de urmărire
penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie și Justiţie, în lucrarea cu nr. 3797/2283/II/2/2008, acesta, în temeiul
dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii
petiţionarului, formulată împotriva soluţiei dispuse în dosarul nr.
1199/P/2007, precum și comunicarea soluţiei.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în
conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluţia
atacată pe baza actelor și lucrările dosarului parchetului, faţă de criticile
formulate de petiţionar.
Din analiza
multitudinii actelor premergătoare efectuate de procuror, ce au stat la baza
rezoluţiei din 3 martie 2008 dată în dosarul nr. 1199/P/2007 al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia urmărire penală și
criminalistică, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în mod corect
și temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petiţionarului, ce a fost
examinată în concret și căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus
soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de I.M. pentru comiterea a trei
infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute în
art. 246 C. pen. și a trei infracţiuni de favorizare
a infractorului prevăzute în art. 264 C. pen.,
întrucât faptele nu există, iar faţă de M.I., M.V., G.L., P.E. și I.E.,
procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și
Justiţie, pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 C. pen.
și favorizare a infractorului, prevăzută în art. 264 C. pen.,
întrucât faptele sesizate nu există.
Totodată,
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în contextul cauzei, a constatat că nu
rezultă existenţa faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
prevăzute în art. 246 C. pen. și a faptelor de
favorizare a infractorului prevăzute în art. 264 C. pen.
în sarcina intimaţilor, deoarece aceștia și-au exercitat atribuţiile de
serviciu cu respectarea prevederilor legale, prin soluţiile dispuse motivat, în
rezoluţiile date, toate soluţiile criticate de petiţionarul B.I. fiind
examinate pe căile prevăzute în art. 278-2781 C. proc.
pen. și menţinute ca atare sau infirmate în sensul
completării dispozitivului, dar menţinute pe fond.
Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie nu poate reţine criticile formulate de petiţionar
în plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. adresată instanţei
supreme, referitoare la insuficienta cercetare, prin neadministrarea niciunui
act premergător, deoarece, pe de o parte, în etapa actelor premergătoare
procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră
necesare și suficiente, iar pe de altă parte, au fost efectuate numeroase acte
premergătoare.
Invocarea
de către petiţionar a neadministrării probelor de către procuror, conform art.
63-64 C. proc. pen., nici
audierea sa, așa cum prevede art. 76 C. proc. pen., nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea
acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază
care presupune garanţiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale
complete.
În etapa actelor premergătoare, etapă
care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de
probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu
poate examina critica referitoare la tardivitatea rezoluţiei date de procurorul
șef adjunct la 23 aprilie 2008 în lucrarea cu nr. 3797/2283/II/2/2008 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia de urmărire
penală și criminalistică, deoarece din perspectiva tehnicii de reglementare a
normei, legiuitorul a statuat în mod concret că plângerea întemeiată pe
dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. se formulează împotriva rezoluţiei de neîncepere a
urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de
scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, precum și a
dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, iar rezolvarea
plângerii întemeiată pe art. 275-278 din același cod, de către prim-procurorul
parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau
procurorul șef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și
Justiţie ori, după caz, de către procurorul ierarhic superior, constituie numai
o procedură obligatorie prealabilă, prevăzută de lege, pentru exercitarea
plângerii în condiţiile art. 2781 alin. (1) C. proc.
pen.
Altfel
spus, prin procedura instituită în art. 2781 C. proc.
pen. se verifică numai legalitatea și temeinicia
soluţiei de netrimitere în judecată dată iniţial de procuror, iar procedura
prevăzută în art. 275-278 din același cod reprezintă numai o condiţie
prealabilă, obligatorie, în vederea exercitării ulterioare a plângerii
întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen., de altfel, neexistând nicio
sancţiune procedurală cu privire la nerespectarea termenului de 20 de zile de
către procurorul ierarhic superior, atunci când acesta ar depăși termenul
arătat.
În raport cu cele menţionate, Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie consideră că rezoluţia din 3 martie 2008 dată în
dosarul nr. 1199/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și
Justiţie, Secţia urmărire penală și criminalistică, este legală și temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C.
proc. pen., a respins, ca
nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.I. împotriva rezoluţiei din 3
martie 2008 dată în dosarul nr. 1199/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia de urmărire penală și criminalistică,
rezoluţie pe care a menţinut-o.