High Court of Cassation and Justice

Executarea mandatului european de arestare. Persoană condamnată în lipsă. Garanţii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- executarea mandatului european de arestare

- persoană condamnată în lipsă

- garanţii

Legea nr. 302/2004, art. 87 alin. (1) lit. a)

În procedura de executare a mandatului european de arestare de către instanţele de judecată române, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse aplicate printr-o hotărâre pronunţată în lipsă sau dacă persoana în cauză nu a fost legal citată cu privire la data și locul ședinţei de judecată care a condus la hotărârea pronunţată în lipsă, autoritatea judiciară emitentă va da o asigurare considerată suficientă care să garanteze persoanei care face obiectul mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să obţină rejudecarea cauzei în statul membru emitent, în prezenţa sa.

Aplicarea principiului „ne bis in idem”, potrivit căruia nicio persoană nu poate să fie judecată de două ori pentru aceeași faptă, nu exclude rejudecarea cauzei privitoare la persoana condamnată în lipsă și, prin urmare, în cazul în care autoritatea judiciară emitentă comunică instanţei de judecată române atât informaţii referitoare la reglementarea principiului „ne bis in idem”, cât și la reglementarea posibilităţii persoanei condamnate în lipsă de a obţine rejudecarea cauzei în statul membru emitent, cerinţa prevăzută în art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 este îndeplinită.     

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1118 din 26 martie 2008

Prin sentinţa nr. 16/P din 31 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, Secţia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respinsă cererea privind mandatul european de arestare emis la 23 aprilie 2007 de către Biroul procurorului din cadrul Tribunalului Padova, privind persoana solicitată l.C.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Constanţa a arătat că a fost sesizată cu cererea privind executarea mandatului european de arestare emis pe numele lui l.C., de autoritatea judiciară Tribunalul din Padova.

La dosarul cauzei, a fost depusă hotărârea judecătorească a Tribunalului din Padova, emisă la 9 iunie 2005, confirmată de către Curtea de Apel din Veneţia la 24 februarie 2006, definitivă la 21 octombrie 2006.

Din conţinutul hotărârii judecătorești pronunţată de Tribunalul Padova, curtea de apel a reţinut că, la dezbaterile cauzei în care persoana solicitată a figurat ca inculpat, aceasta nu a fost prezentă, procedura de citare fiind realizată la domiciliul apărătorului său din oficiu.

Calea de atac împotriva sentinţei penale a fost exercitată tot de apărătorul din oficiu, în lipsa numitului l.C., care a fost citat tot la domiciliul avocatului.

Instanţa de fond a mai reţinut, pe baza comunicării Procurorului Curţii din Padova - Biroul executări penale, în urma solicitărilor făcute, că sentinţa penală de condamnare a persoanei solicitate este definitivă din 21 octombrie 2006 și că, potrivit procedurii naţionale, nu se mai permite o a doua judecare a cauzei pe marginea acelorași fapte și împotriva aceleiași persoane.

Având în vedere faptul că persoana solicitată a fost judecată de autorităţile judiciare în lipsă și că, urmare a necitării la localitatea de domiciliu sau reședinţă, nu beneficiază de nicio cale de atac extraordinară (prevăzută de legislaţia română) în care poate invoca procedura de citare, precum și declaraţia persoanei solicitate prin care arată că nu a luat cunoștinţă de procesul penal, în care a figurat în calitate de inculpat, Curtea de Apel Constanţa a apreciat că persoanei solicitate nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale și, ca atare, a respins cererea de executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată l.C.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul legalităţii și temeiniciei, arătând în motivarea recursului că au fost încălcate dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 302/2004 privind cazurile în care poate fi refuzată executarea unui mandat european de arestare. Parchetul a mai susţinut că prima instanţă a dat o interpretare greșită a actelor dosarului, atunci când a apreciat că nu au fost date suficiente garanţii că un proces judecat în lipsă poate să fie rejudecat.

Examinând sentinţa recurată, în raport cu motivele de recurs formulate și cu dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul parchetului este fondat.

Tribunalul Padova a emis la 23 aprilie 2007 un mandat european de arestare pe numele intimatului l.C., în baza hotărârii judecătorești a Tribunalului din Padova din 9 iunie 2005, confirmată de hotărârea Curţii de Apel din Veneţia la 24 februarie 2006, definitivă la 21 octombrie 2006, prin care intimatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani și 7 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracţiunilor de tentativă la omor și trafic de persoane.

Rezultă, astfel, că mandatul european de arestare conţine toate informaţiile prevăzute în art. 8 din Decizia - cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 și cele cuprinse în art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că pedeapsa pentru care mandatul european s-a emis și pentru care se solicită predarea cetăţeanului român a fost aplicată pentru fapte incriminate și de legislaţia română, iar în cauză nu este incident niciunul din temeiurile de refuz a executării mandatului european de arestare prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie mai constată că au fost îndeplinite și condiţiile prevăzute în art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, în sensul că persoana solicitată, fiind condamnată în lipsă, are posibilitatea potrivit art. 175 C. proc. pen. italian „să ceară respingerea sentinţei”, respectiv să ceară rejudecarea cauzei, fiind asigurate astfel garanţiile la care se face referire în art. 87 alin. (1) lit. a).

Instanţa de fond, referindu-se la această împrejurare, a dat o interpretare greșită celor comunicate de Procurorul Curţii din Padova - Biroul executări penale, care se referă la principiul „ne bis in idem” prevăzut în art. 649 C. proc. pen. italian, dar și de Codul de procedură penală român, potrivit căruia „nicio persoană nu poate să fie judecată de două ori pentru aceeași faptă.” Aplicarea acestui principiu nu exclude posibilitatea reluării judecăţii unei cauze, atunci când aceasta a avut loc cu încălcarea normelor de procedură privind prezenţa părţilor la proces, așa cum este și cazul intimatului l.C., care a fost condamnat și judecat în lipsa sa.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că sentinţa primei instanţa este nelegală, întrucât a respins cererea de executare a mandatului european, în condiţiile în care nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de faţă și întrucât, prin punerea lui în executare, nu se aduce nicio atingere dreptului la un proces echitabil al persoanei solicitate, aceasta având, potrivit legislaţiei italiene, posibilitatea să ceară respingerea sentinţei de condamnare și rejudecarea sa.

În consecinţă, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul a fost admis, sentinţa recurată a fost casată și, rejudecând, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare din 23 aprilie 2007 emis de Biroul procurorului din cadrul Tribunalului Padova privind persoana solicitată l.C., a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare menţionat și predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a dispus faţă de persoana solicitată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 zile, începând cu 26 martie 2008, în vederea predării.