Continuarea
procesului penal. Condiţii
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și acţiunile în
procesul penal. Acţiunea penală și acţiunea civilă în procesul penal
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
continuarea procesului penal
C. proc. pen., art. 13
Potrivit art. 13 C. proc.
pen., continuarea procesului penal poate fi cerută numai
în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile ori în
cazul existenţei unei cauze de nepedepsire și numai de către învinuit sau
inculpat. În consecinţă, cererea de continuare a procesului penal formulată de
succesorii inculpatului decedat, faţă de care s-a dispus încetarea procesului
penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10
alin. (1) lit. g) C. proc. pen.,
nu poate fi admisă, întrucât, pe de o parte, aceștia nu au calitatea cerută de
lege pentru a solicita continuarea procesului penal, iar pe de altă parte,
decesul inculpatului nu se încadrează în cazurile în care se poate solicita
continuarea procesului penal.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1435 din 17
aprilie 2008
Prin sentinţa penală nr. 366 din 21 iunie 2007,
pronunţată de Tribunalul Cluj, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art.
10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.,
a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul B.M., pentru săvârșirea, în perioada 1998 - 2002, a infracţiunilor
de evaziune fiscală, prevăzută în art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.; participaţie
improprie la fals intelectual, prevăzută în art. 31 C. pen.
raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
(două infracţiuni); uz de fals, prevăzută în art. 291 C. pen.,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două
infracţiuni); înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33
lit. a) și art. 34 C. pen., prin decesul
inculpatului.
Tribunalul a constatat că au fost recuperate integral
prejudiciile cauzate părţilor vătămate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut
că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, a fost
trimis în judecată inculpatul B.M. pentru comiterea infracţiunile menţionate.
La termenul de judecată din 1 martie 2007, avocatul ales
al inculpatului a depus la dosarul cauzei certificatul de deces al inculpatului
B.M., din care reiese că acesta a decedat la data de 19 ianuarie 2007.
Având în vedere cele mai sus arătate, instanţa, în baza
art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea
procesului penal faţă de inculpatului B.M., prin decesul acestuia.
Partea vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
București - reprezentată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţene
Cluj, s-a constituit iniţial parte civilă în cauză, iar ulterior, prin
înscrisul depus la dosar, s-a învederat instanţei faptul că prejudiciul a fost
recuperat integral.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel atât
moștenitorii inculpatului, respectiv B.M., M.B. și B.I., cât și partea
responsabilă civilmente societatea comercială M., solicitând desfiinţarea
acesteia ca nelegală, arătând în motivare că în mod greșit prima instanţă,
încetând procesul penal prin decesul inculpatului, s-a limitat a constata că
prejudiciile cauzate prin faptele inculpatului sunt recuperate, în condiţiile
în care moștenitorii acestuia au solicitat continuarea procesului penal.
Analizând sentinţa atacată pe baza actelor și lucrărilor
dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, curtea
de apel a apreciat că apelurile introduse în cauză sunt întemeiate.
Astfel, la termenul din 1 martie 2007, instanţa
Tribunalului Cluj, având în vedere decesul inculpatului, a dispus introducerea
în cauză, în calitate de moștenitori ai inculpatului, pe soţia și copiii
acestuia, respectiv pe numita M.B. și, respectiv, B.M. și B.I. După acest
moment, instanţa s-a limitat la a face cercetări cu privire la achitarea
prejudiciului, deși moștenitorii inculpatului, prin declaraţiile scrise aflate
la dosar, au declarat că solicită continuarea procesului penal în vederea
stabilirii nevinovăţiei inculpatului și a soluţionării corecte a laturii civile
a cauzei.
Prin sentinţa atacată, prima instanţă s-a limitat a
constata că a intervenit decesul inculpatului și că prejudiciul cauzat a fost
recuperat, fără a analiza și soluţiona cauza pe fond, respectiv a descrise
starea de fapt pentru care a fost trimis în judecată, fără a analiza dacă
acesta era vinovat sau nu pentru comiterea faptelor, dacă încadrarea juridică
dată faptelor reţinute prin actul de sesizare este corectă sau nu și, în consecinţă, fără a analiza dacă recuperarea
prejudiciului s-a făcut în mod corect sau nu, nesoluţionând astfel latura
civilă a cauzei. Or, raportat la cererea moștenitorilor inculpatului introduși
în cauză, de a fi continuat procesul penal, instanţa era obligată a soluţiona
cauza sub toate aspectele de fond ale acesteia.
Astfel, potrivit art. 21 C. proc.
pen., acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei
penale în caz de deces al uneia din părţi, introducându-se în cauză
moștenitorii acesteia. Însă, pentru a soluţiona acţiunea civilă a cauzei, este
necesar a fi analizată și latura penală a cauzei sub aspectele arătate mai sus.
În final, soluţia va fi tot de încetare a procesului penal, dat fiind decesul
inculpatului, însă soluţionarea laturii civile nu se poate realiza fără
analizarea laturii penale a cauzei.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Cluj, Secţia
penală și de minori, prin decizia nr. 2/A din 8 ianuarie 2008, a admis apelurile
declarate de moștenitorii inculpatului, respectiv, B.M., M.B. și B.I., precum
și de partea responsabilă civilmente societatea comercială M. împotriva
sentinţei penale nr. 366 din 21 iunie
2007 a Tribunalului Cluj, a desfiinţat sentinţa atacată și a trimis cauza spre
rejudecare aceleiași instanţe, respectiv Tribunalul Cluj.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat
recurs Direcţia Generală a Finanţelor
Publice Judeţene Botoșani, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susţinând că prima instanţă a soluţionat
corect latura civilă a cauzei pe baza probelor administrate.
În drept, partea civilă și-a întemeiat recursul pe
dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc.
pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de
Casaţie și Justiţie constată că recursul formulat de partea civilă este fondat.
Prin rechizitoriul nr. 630/P/2002 al Parchetului de pe
lângă Tribunalul Botoșani s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.M.
sub aspectul săvârșirii infracţiunii prevăzute în art. 13 din Legea nr.
87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.;
a două infracţiuni prevăzute în art. 31 C. pen.
raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
a două infracţiuni prevăzute în art. 291 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracţiunii
prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Cauza a fost strămutată la Tribunalul Cluj, care a
pronunţat sentinţa penală nr. 366 din 21 iunie 2007, ca urmare a decesului
inculpatului B.M., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin.
(1) lit. g) C. proc. pen.
încetând procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile
pentru care fusese trimis în judecată.
Ca urmare a decesului inculpatului, acţiunea civilă a
rămas în competenţa instanţei penale, iar conform art. 21 C. proc. pen., au fost introduși în
cauză moștenitorii acestuia.
Instanţa de apel a
reţinut în considerentele deciziei că prima instanţă s-a limitat la a constata
că a intervenit decesul inculpatului și că prejudiciile cauzate părţilor
vătămate au fost acoperite, fără a mai administra noi probe și a face o analiză
a situaţiei de fapt și a probelor deja administrate, deși moștenitorii
inculpatului au solicitat continuarea procesului penal în vederea stabilirii
nevinovăţiei inculpatului sau a soluţionării corecte a laturii civile.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că prima
instanţă a soluţionat cauza cu respectarea dispoziţiilor legale, administrând
proba cu înscrisuri, probe solicitate chiar de către moștenitorii inculpatului.
Din aceste înscrisuri, depuse la dosar de către părţile
civile, după decesul inculpatului, la solicitarea instanţei, a rezultat că prejudiciile
cauzate au fost achitate de către inculpat, asociat unic și administrator la
societatea comercială M. (ulterior decesului inculpatului, asociaţi ai
societăţii au devenit succesori legali ai acestuia).
Nu se poate reţine că prima instanţă nu a soluţionat, pe
fond, latura civilă a cauzei, în condiţiile în care a constatat că prejudiciile
cauzate au fost acoperite chiar de către inculpat pe parcursul procesului
penal, fără a se recurge la nicio formă de
constrângere, conform art. 14 și art. 346 C. proc. pen., după cum rezultă din adresele depuse la dosar de
către părţile vătămate, la solicitarea primei instanţe.
În raport cu decesul inculpatului, corect prima instanţă
a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia, în temeiul art.
11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc.
pen., legea procesual penală neprevăzând o altă
soluţie într-o astfel de situaţie.
Solicitarea moștenitorilor inculpatului - care, de
altfel, au folosit mijloacele de apărare privind soluţionarea acţiunii penale
pe care le-ar fi avut și inculpatul și care au efecte asupra soluţionării
acţiunii civile - de a se dispune continuarea procesului penal (după cum a
susţinut instanţa de apel) nu avea bază legală, având în vedere că art. 13 C. proc. pen. prevede expres și
limitativ cazurile în care se poate solicita continuarea procesului penal și
persoanele care o pot face.
Potrivit textului de lege citat, învinuitul sau
inculpatul poate cere continuarea procesului penal în caz de amnistie,
prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum și în cazul existenţei
unei cauze de nepedepsire.
Se observă că în cauză, pe de o parte, moștenitorii nu
aveau calitatea prevăzută de lege pentru a solicita continuarea procesului
penal (având în vedere că răspunderea penală este personală), iar pe de altă
parte, decesul inculpatului nu se încadrează în situaţiile în care se poate
solicita continuarea procesului penal, sub aspectul acţiunii penale.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată, de altfel,
că soluţia instanţei de apel este greșită și în raport cu dispoziţiile art. 379
pct. 2 lit. b) C. proc. pen.,
care prevăd cazurile în care se poate dispune desfiinţarea sentinţei și
trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa fondului.
Se observă că printre situaţiile în care se poate dispune
desfiinţarea unei hotărâri cu trimitere spre rejudecare nu se regăsește și
„nesoluţionarea fondului cauzei”, reţinută în considerentele deciziei recurate, o astfel de soluţie putându-se pronunţa numai
atunci când procedura de citare a unei părţi nu a fost legal îndeplinită sau,
deși a fost legal îndeplinită, partea a fost în imposibilitate de a se prezenta
și de a înștiinţa instanţa despre această imposibilitate, precum și în cazurile
de nulitate prevăzută în art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
După cum s-a menţionat, prima instanţă a soluţionat
corect pe baza probelor administrate, chiar și după decesul inculpatului, atât
acţiunea penală, cât și acţiunea civilă a cauzei.
În consecinţă,
în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen., constatând că apelurile formulate de succesorii
inculpatului și de partea responsabilă civilmente au fost greșit admise, Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de partea civilă
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoșani împotriva deciziei
nr. 2/A din 8 ianuarie 2008 a Curţii de
Apel Cluj, Secţia penală și de minori, a casat decizia recurată
și a menţinut sentinţa penală nr. 366 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Cluj.
Notă: În urma republicărilor succesive
ale Legii nr. 82/1991, ultima dintre acestea în M. Of. nr. 454 din 18 iunie
2008, prevederile art. 37 se regăsesc în art. 43.