Competenţă după calitatea persoanei.
Instanţă militară care a judecat cauză în primă instanţă. Inculpat care nu are
calitatea de militar. Instanţă de apel. Instanţă civilă
Cuprins pe materii: Drept
procesual penal. Partea generală. Competenţa. Felurile competenţei
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
competenţă după calitatea persoanei
C. proc. pen., art. 35
Competenţa de a judeca apelul declarat împotriva
sentinţei pronunţate, anterior Deciziei Curţii Constituţionale nr. 610/2007, de
o instanţă militară, în cauzele privind atât inculpaţi care au calitatea de
militari, cât și inculpaţi civili, revine instanţei civile de control judiciar,
ca efect al deciziei Curţii Constituţionale.
I.C.C.J., secţia penală,
decizia nr. 2302 din 24 iunie 2008
Prin sentinţa nr. 103 din 7 iulie 2005, Tribunalul
Militar Teritorial București a condamnat pe:
1. inculpatul plutonier major C.I. pentru săvârșirea
infracţiunii de delapidare prevăzută în art. 2151 alin. (1) cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a infracţiunii
de fals intelectual prevăzută în art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a infracţiunii de fals material în înscrisuri
oficiale prevăzută în art. 288 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 291
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
2. inculpatul locotenent colonel (rez.)
D.C. pentru săvârșirea infracţiunii de delapidare prevăzută în art. 2151
alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a
infracţiunii de instigare la fals intelectual prevăzută în art. 25 raportat la
art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a
infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art.
248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a
infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin.
(1) lit. c) C. proc. pen. a
achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracţiunii de fals intelectual
prevăzută în art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
3. inculpaţii căpitan O.G. și căpitan (rez.) H.T. pentru săvârșirea infracţiunii de abuz în
serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin.
(1) lit. a) C. proc. pen. a
achitat pe inculpaţi pentru săvârșirea infracţiunii de instigare la fals
intelectual prevăzută în art. 25 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.; în baza art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpaţi pentru săvârșirea infracţiunii
de delapidare prevăzută în art. 2151 alin. (1) cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. și a infracţiunii de fals
intelectual prevăzută în art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.
10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
a achitat pe inculpaţi pentru săvârșirea infracţiunii de uz de fals prevăzută
în art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin.
(1) lit. d) C. proc. pen. a
achitat pe inculpatul O.G. pentru săvârșirea infracţiunii de participaţie
improprie la fals intelectual prevăzută în art. 31 raportat la art. 289 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10
alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
a achitat pe inculpatul căpitan T.N. și inculpata salariat civil B.G. pentru
infracţiunile de complicitate la delapidare prevăzută în art. 26 raportat la
art. 2151 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin.
(1) lit. d) C. proc. pen. a
achitat pe inculpatul T.N. pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută în
art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin.
(1) lit. d) C. proc. pen. a
achitat pe inculpata B.G. pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută în
art. 289 C. pen. cu referire la art. 43 din Legea nr.
82/1991 și uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen.,
ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 31 din 26
septembrie 2006, a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă
Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpaţii D.C., O.G., H.T. și
C.I. împotriva sentinţei nr. 103 din 7 iulie 2005, pe care a desfiinţat-o și,
rejudecând, între altele, a reindividualizat
pedepsele aplicate inculpaţilor D.C. și C.I. și, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea
juridică dată faptelor comise de inculpaţii O.G. și H.T. din infracţiunea
prevăzută în art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
în infracţiunea prevăzută în art. 249 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc.
pen. cu referire la art. 181 C. pen., i-a achitat pe inculpaţi pentru această din urmă
infracţiune, aplicându-le conform art. 91 C. pen.
câte 200 RON amendă administrativă.
Prin decizia nr. 1567 din 27 februarie 2007, Înalta Curte
de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, a admis recursurile declarate de
Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și inculpatul C.I. împotriva
deciziei nr. 31 din 26 septembrie 2006, a casat hotărârea recurată
și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea Militară de Apel.
Prin decizia nr. 1 din 12 martie 2008, Curtea Militară de
Apel a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul
Militar Teritorial București și de inculpaţii D.C., O.G., H.T. și C.I.
împotriva sentinţei nr. 103 din 7 iulie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial
București, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) teza finală C. proc.
pen., a desfiinţat sentinţa primei instanţe pentru
cazul de nulitate prevăzut în art. 197 alin. (2) C. proc.
pen. și a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa
competentă, Judecătoria Focșani, căreia i-a înaintat dosarul.
În considerentele deciziei, Curtea Militară de Apel a reţinut
că, prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007, Curtea Constituţională a declarat
ca fiind neconstituţional art. III alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr.
356/2006, conform cărora cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de
judecată la parchetele ori instanţele militare la data intrării în vigoare a
acestei legi, date în competenţa parchetelor sau instanţelor civile, vor
continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanţele militare,
iar cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii vor
continua să fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor
aplicabile anterior acestei date.
Din probele administrate în cauză rezultă că unul dintre
inculpaţi - B.G. - nu este cadru militar, ci salariat civil, motiv pentru care
nu ar fi trebuit judecat de Tribunalul Militar Teritorial București, ci de o
instanţă civilă, situaţie care a determinat Curtea Militară de Apel să admită
calea de atac, să desfiinţeze sentinţa și să dispună trimiterea cauzei la instanţa
competentă, considerată a fi Judecătoria Focșani.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat
recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, criticând-o
pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a invocat
cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., respectiv faptul că
instanţa de apel - Curtea Militară de Apel a procedat la judecarea apelurilor
cu încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după calitatea persoanei și a
solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei
la Curtea de Apel București, pentru competenta soluţionare a apelurilor
declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial
București și inculpaţii D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinţei nr. 103
din 7 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial București.
Examinând recursul, în raport cu cazul de casare invocat,
prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc.
pen., dar și din oficiu, conform art. 3859 alin.
(3) C. proc. pen., Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie constată că acesta este fondat pentru următoarele
considerentele:
Prin Legea nr. 356/2006 din 21 iulie 2006, publicată în
Monitorul Oficial nr. 677 din 7 august 2006, legiuitorul, dând curs unor
raţiuni de bună administrare a justiţiei și tendinţei manifestate în celelalte
sisteme judiciare democratice, de restrângere a competenţei instanţelor
militare exclusiv în sfera faptelor penale comise de personalul militar și
anchetării și judecării de către parchetele și instanţele civile a cauzelor în
care alături de militari sunt implicaţi și civili, a modificat dispoziţiile
art. 35 C. proc. pen.,
consacrând regula cu valoare de principiu a judecării civililor de către
instanţele civile.
Aceeași lege, în cuprinsul art. III alin. (2) și alin.
(3), prin norme cu caracter tranzitoriu, a menţinut în mod nejustificat
competenţa instanţelor militare și, respectiv, a parchetelor militare, în
cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la data intrării în
vigoare a acestei legi.
Potrivit acestor texte de lege „(2) Cauzele aflate în curs de
urmărire penală sau de judecată la parchetele ori instanţele militare la data
intrării în vigoare a prezentei legi, date în competenţa parchetelor sau
instanţelor civile, vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau
instanţele militare.
(3) Cauzele aflate în curs de judecată la
data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de
instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date.
În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea
sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de
instanţa competentă, potrivit prezentei legi.”
Prin aplicarea acestor
texte ale legii, parchetele militare, respectiv instanţele militare, urmau să
continue urmărirea penală și judecata împotriva unor persoane care nu au
calitatea de militari.
Constatând că legiuitorul a menţinut în mod nejustificat competenţa
instanţelor militare și, respectiv, a parchetelor militare, în cauzele aflate
în curs de urmărire penală sau de judecată la data intrării în vigoare a
acestei legi, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial nr. 474 din 16 iulie 2007, a declarat ca fiind neconstituţionale
dispoziţiile alin. (2) și alin. (3) teza I ale art. III din Legea nr. 356/2006, întrucât derogarea
reglementată de aceste texte de lege este vădit discriminatorie în raport cu
criteriul avut în vedere de legiuitor în
modificarea art. 35 alin. (1) și (2) C. proc. pen., și anume lipsa calităţii de militar a unuia sau a
unora dintre făptuitori.
Ca efect al acestei decizii, situaţia tranzitorie - cauze
cu infractori militari și civili aflate în curs de judecată la instanţele
militare, a fost rezolvată într-o manieră derogatorie de la dreptul comun, în
sensul că a fost extinsă competenţa funcţională a instanţelor civile de control
judiciar și asupra hotărârilor pronunţate de către instanţele militare până la
data adoptării acestei decizii.
Aceste prevederi legale sunt norme de reglementare a
competenţei după calitatea persoanei, care restrâng abilitatea judiciară a
instanţelor militare și sunt de imediată aplicare.
Analizând competenţa Curţii Militare de Apel prin prisma
acestor dispoziţii legale, în desfășurarea lor cronologică, dar și prin prisma
principiului activităţii legii de procedură cu conţinut tranzitoriu, respectiv
al efectelor deciziei de neconstituţionalitate indicate, Înalta Curte de
Casaţie și Justiţie constată că această instanţă nu avea competenţa de a
soluţiona apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul
Militar Teritorial București și de inculpaţii D.C., O.G., H.T. și C.I.
împotriva sentinţei penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul
Militar Teritorial București, în cauză intervenind cazul de nulitate prevăzut
în art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare a declarării neconstituţionalităţii art. III
alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr. 356/2006, în mod derogator faţă de
dispoziţiile art. 282 pct. 2 C. proc. pen., instanţele de control judiciar civile au dobândit
competenţa funcţională de a cenzura hotărârile pronunţate de instanţele
militare.
Prin urmare, competenţa de a verifica hotărârea
Tribunalului Militar Teritorial București revine instanţei de control ierarhic
superior civilă, respectiv Curtea de Apel București.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în
considerentele hotărârii recurate, Curtea Militară de
Apel reţine ca temei al desfiinţării sentinţei instanţei de fond tocmai cazul
de nulitate prevăzut în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., privind nerespectarea dispoziţiilor referitoare la
competenţa după calitatea persoanei, având în vedere faptul că în cauză sunt
cercetaţi inculpaţi militari alături de inculpata civilă B.G.
Atâta vreme cât instanţa de apel a apreciat că instanţa
de fond militară nu avea competenţa de a judeca cauza dedusă judecăţii, ca
efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 610 din 20 iunie 2007, având în
vedere calitatea inculpatei B.G., în aceeași măsură Curtea Militară de Apel
trebuia să constate că nu are competenţa de a soluţiona apelurile declarate în
cauză ca efect al aceleiași decizii.
Ce a omis, însă, Curtea Militară de Apel este faptul că
în aplicarea legii procesual penale a fost consacrat principiul activităţii,
potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare (tempus regit actum). Pe de altă parte, deciziile Curţii
Constituţionale produc efecte pentru viitor, neretroactivând.
Astfel, conform art. 31 din Legea nr. 47/1992, „Dispoziţiile din legile și
ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale își încetează
efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii
Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz,
nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe
durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt
suspendate de drept.”
Sintetizând cele de mai sus, Înalta Curte de Casaţie și
Justiţie reţine că, în cauză, competenţa de soluţionare a apelurilor formulate
împotriva sentinţei nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Militar
Teritorial București aparţine instanţei civile, determinată, sub aspect
material, de dispoziţiile art. 281 pct. 2 C. proc.
pen., respectiv Curţii de Apel București,
corespondentă, sub aspect teritorial, Curţii Militare de Apel.
Faţă de aceste
considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în temeiul art. 38515 pct.
2 lit. c) C. proc. pen., a
admis recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de
Apel împotriva deciziei nr. 1 din 12 martie 2008 a Curţii de Militare de Apel,
a casat decizia recurată și a trimis cauza la Curtea
de Apel București pentru soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul Militar
de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpaţii D.C., O.G.,
H.T. și C.I. împotriva sentinţei penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunţată de
Tribunalul Militar Teritorial București.