Cauză
de reducere a pedepsei. Art. 19 din Legea nr. 682/2002
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni
prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind traficul de droguri. Protecţia
martorilor
Indice alfabetic: Drept penal
- cauză de reducere a
pedepsei
- art. 19 din Legea nr. 682/2002
Legea nr. 682/2002, art. 19
Persoana
care are calitatea de inculpat într-o altă cauză, conform art. 2 lit. a) pct. 2
teza finală din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, și care a
comis o infracţiune gravă, cum este infracţiunea de trafic de droguri de mare
risc, iar în timpul judecăţii, inclusiv în căile de atac ordinare, denunţă sau
facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a unei alte persoane
care a săvârșit o infracţiune de trafic de droguri de mare risc, beneficiază de
cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3150 din
7 octombrie 2008
Prin sentinţa nr. 1601 din 23 noiembrie
2007 a Tribunalului București, Secţia I penală, inculpatul S.R. a fost condamnat
pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2)
C. pen., la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare
și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 7 ani, precum și pentru săvârșirea
infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vedere consumului prevăzută
în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin.
(2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit. a) raportat la art.
34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai
grea de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în
art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată
de 7 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64
alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de
fond a reţinut că la data de 25 iunie 2007, inculpatul S.R. i-a vândut
martorului denunţător F.M. cantitatea de 7,66 g substanţă ce conţinea heroină
pentru suma de 1.500 de lei, iar asupra sa mai deţinea, pentru consumul propriu, o doză de 0,92 g heroină.
Curtea de Apel București, Secţia I
penală, prin decizia nr. 83 din 18 martie 2008, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii penale, în
termen legal, a declarat recurs inculpatul S.R., solicitând admiterea acestuia
și casarea hotărârii atacate potrivit cazurilor prevăzute în art. 3859
alin. (1) pct. 10, 14 și 17 C. proc. pen.
Recurentul inculpat a susţinut că
instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii sale de a se lua în
consideraţie faptul că a formulat denunţuri împotriva altor traficanţi de
droguri.
A solicitat reindividualizarea
pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 și art. 76 C. pen.,
avându-se în vedere conduita sa socială
și familială.
Printr-o ultimă critică formulată,
inculpatul a învederat că la încadrarea juridică a faptei nu s-au reţinut
dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, împrejurare în raport cu care se
impune și diminuarea cuantumului pedepsei aplicate.
Examinând recursul, Înalta Curte de
Casaţie și Justiţie constată că acesta este fondat pentru următoarele
considerente:
Din materialul probator administrat în
cauză, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că instanţele au reţinut în
mod corect situaţia de fapt și vinovăţia inculpatului, dând faptelor săvârșite
de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.
Sub aspectul individualizării pedepsei
aplicate recurentului inculpat, criticile formulate de acesta prin motivele de
recurs se dovedesc a fi întemeiate.
La data de 2 iunie 2008, inculpatul
S.R. a formulat un denunţ cu privire la activitatea de traficanţi de droguri
desfășurată de mai multe persoane, facilitând tragerea la răspundere penală
pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr.
143/2000 a inculpatei A.M.
Denunţul a fost formulat în timpul
judecăţii cauzei, după judecarea apelului, astfel încât critica formulată de
recurent în sensul că instanţele nu au luat în consideraţie acest fapt și
întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. este nefondată.
În baza cazului de casare prevăzut în
art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine, însă,
această împrejurare ca un motiv legal de reducere la jumătate a limitelor
pedepsei prevăzute de lege, potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr.
682/2002.
În consecinţă, admiţând recursul, Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie va casa hotărârile pronunţate în limita acestui
motiv și, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, va
reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.R. pentru săvârșirea infracţiunii
prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.
75 alin. (2) C. pen., de la 10 ani și 6 luni
închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen.,
va aplica inculpatului pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)
și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie
observă că aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 are
consecinţe numai în planul individualizării
pedepsei, nu și în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, astfel că va înlătura ca
nefondată critica formulată în recurs potrivit dispoziţiilor art. 3859
alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie
constată că instanţele au individualizat în mod greșit și pedeapsa stabilită inculpatului
pentru infracţiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,
cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen.
În cauză nu se impune reţinerea de
circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, conform art. 74 și art. 76 C. pen., dar datele personale ale acestuia (existenţa unei
familii, a unor caracterizări din partea comunităţii sociale, posibilitatea
executării unei meserii), precum și împrejurările concrete ale faptei
(cantitatea de drog deţinută pentru consumul propriu), îndreptăţesc Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie să dispună reducerea pedepsei stabilită pentru
infracţiunea arătată mai sus de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În consecinţă, recursul declarat de inculpatul S.R. a
fost admis, decizia penală atacată a fost casată în totalitate și, în parte,
sentinţa penală nr. 1601 din 23 noiembrie 2007 și, rejudecând, Înalta Curte de Casaţie
și Justiţie a descontopit pedeapsa rezultantă în
pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, a făcut
aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a redus pedeapsa aplicată
inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., de la 10 ani
și 6 luni la 5 ani închisoare, iar în baza art. 65 C. pen.
a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
pe o perioadă de 2 ani.
A
redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută
în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 alin.
(2) C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani
închisoare și, în baza art. 33, art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai
grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.