Viol
care a avut ca urmare moartea victimei. Viol. Omor comis pentru a înlesni sau
ascunde săvârșirea altei infracţiuni. Distincţie
Cuprins pe materii: Drept
penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni privitoare la
viaţa sexuală
Indice alfabetic:
Drept penal
-
viol care a avut ca urmare moartea victimei
- omor comis pentru
a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracţiuni
C. pen.,
art. 174, art. 175 alin. (1) lit. h),
art.
197 alin. (1) și alin. (3) teza a II-a
Fapta de viol săvârșită asupra victimei, urmată de
uciderea acesteia de către inculpat prin asfixie mecanică, prin obstrucţia
căilor respiratorii superioare, pentru ca victima să nu ţipe și bănuind că a
fost recunoscut de aceasta, întrunește atât elementele constitutive ale
infracţiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. (1), cât și pe cele ale
infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 - 175 alin. (1) lit. h) C.
pen., referitoare la omorul comis pentru a înlesni
sau ascunde săvârșirea altei infracţiuni, iar nu elementele constitutive ale
infracţiunii de viol care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută în art.
197 alin. (3) teza a II-a C. pen., întrucât moartea
victimei nu a constituit rezultatul praeterintenţionat al
infracţiunii de viol, ci inculpatul, obstrucţionând căile respiratorii
superioare ale victime, a prevăzut rezultatul faptei de omor și a acceptat
posibilitatea producerii lui.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3341 din 21
octombrie 2008
Prin sentinţa
penală nr. 336 din 25 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a
dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 197 alin. (3) teza a
II-a C. pen. în art. 197 alin. (1) și art. 174 - 175
alin. (1) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen.
Inculpatul D.E. a fost condamnat pentru săvârșirea
următoarelor infracţiuni:
- viol, prevăzută în art. 197 alin. (1)
C. pen., la
pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.;
- omor calificat, prevăzută în art. 174
- 175 alin. (1) lit. h) C. pen., la pedeapsa de 19
ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.;
- violare de domiciliu, prevăzută în
art. 192 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani
închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b)
și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele
aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare și 9 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.
(1) lit. a) și b) C. pen., sporită cu un an
închisoare, în final având de executat 20
de ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Pentru a pronunţa aceasta
sentinţa, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 21 noiembrie 2007, în
jurul orelor 23,00, după ce a consumat
băuturi alcoolice, inculpatul D.E. s-a hotărât să meargă la domiciliul
numitei C.R., în vârstă de 78 de ani, cu scopul de a întreţine relaţii sexuale
cu aceasta.
Pentru a pătrunde în locuinţă, cunoscând că ușa de
acces era asigurată cu un zăvor, inculpatul a spart un geam din partea dreaptă
a casei, după care a intrat în camera unde dormea victima. Inculpatul a început
să o dezbrace, moment în care victima i-a cerut în mod insistent să părăsească
locuinţa. În timp ce întreţinea raporturi sexuale cu aceasta, pentru a nu ţipa
și a nu-i mai cere să părăsească casa și bănuind că a fost recunoscut de
victimă, inculpatul i-a acoperit nasul și gura, astfel că nu a mai auzit-o
strigând. După comiterea faptei, inculpatul a părăsit locuinţa victimei, fiind
depistat de către organele de poliţie în ziua de 22 noiembrie 2007.
În raportul de constatare
medico-legală se concluzionează că moartea victimei a fost violentă, ea
datorându-se insuficienţei
cardio-respiratorii acute instalate după un sindrom anoxic-asfixic
cu hemoragie externă și șoc hemoragic, consecutive unei rupturi de col
uterin prin viol și asfixie mecanică prin obstrucţia căilor respiratorii
superioare (nas, gură) - omucidere. Leziunile de violenţă s-au putut produce prin obstrucţia căilor respiratorii
superioare (nas, gură) și datorită unei agresiuni sexuale (viol cu
ruptură de col uterin) și au legătură de cauzalitate directă cu decesul.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei de
viol, se reţine că, prin rechizitoriu,
inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de
viol, în forma agravată prevăzută în art.197 alin. (3) teza a ll-a C. pen.
Potrivit textului de lege menţionat, forma agravată
se referă la producerea, în afară de urmarea specifică violului, a unui alt
rezultat care constă în moartea victimei.
Din raportul de constatare
medico-legală rezultă că moartea victimei s-a datorat șocului hemoragic,
determinat de ruptura de col uterin prin viol și asfixiei mecanice prin
obstrucţia căilor respiratorii superioare (nas, gură).
În raport cu succesiunea momentelor survenite,
inculpatul a acţionat în baza a două rezoluţii infracţionale distincte, care
impun reţinerea a două infracţiuni concurente.
Astfel, intenţiei iniţiale a inculpatului de a
întreţine relaţii sexuale cu victima prin
constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra ori de a-și
exprima voinţa datorită vârstei și stării de sănătate, concretizată în
dezbrăcarea acesteia și întreţinerea de relaţii sexuale, i-a succedat
acoperirea de către inculpat a căilor respiratorii superioare (nas, gură),
pentru ca aceasta să nu ţipe și să nu-i mai ceară să părăsească locuinţa,
bănuind că victima l-a și recunoscut, ceea ce ar fi condus la identificarea ulterioară a sa de către organele
de poliţie.
Succesiunea acestor momente demonstrează că
inculpatul a depășit intenţia iniţială, atunci când a „sufocat” victima, ceea
ce evidenţiază că el a prevăzut și acceptat
posibilitatea ca rezultatul - decesul acesteia prin asfixie mecanică -
să se producă.
Rezultă că inculpatul a ucis victima pentru a
înlesni ori ascunde săvârșirea infracţiunii de viol, forma de vinovăţie fiind
aceea prevăzută în art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.
În aceste condiţii, s-a apreciat că inculpatul a
săvârșit infracţiunea de viol, în forma simplă prevăzută în art. 197 alin. (1) C.
pen., în concurs cu infracţiunea de omor calificat
prevăzută în art. 174 - 175 alin. (1) lit. h) C. pen.
Având în vedere considerentele reţinute și
încadrarea juridică dată faptei de viol prin actul de sesizare a instanţei, s-a
dispus schimbarea încadrării juridice în mod corespunzător.
În drept, faptele inculpatului
au realizat conţinutul infracţiunilor de viol, de omor calificat și de
violare de domiciliu prevăzute în art. 197 alin. (1), art. 174 - 175 alin. (1)
lit. h) și art. 192 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.E.,
criticând, în principal, încadrarea juridică reţinută de prima instanţă. Astfel, inculpatul consideră că încadrarea
juridică corectă a faptelor este cea reţinută în actul de sesizare al
instanţei, respectiv infracţiunea de viol comis în forma agravată prevăzută în
art. 197 alin. (3) C. pen., în concurs real cu
infracţiunea violare de
domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen.
Prin decizia
nr. 103 din 19 august 2008 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cauze cu
minori și familie, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
Instanţa de apel a reţinut că, în mod corect,
instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de
viol prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen. în
infracţiunile de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen.
și omor calificat prevăzută în art. 174 - 175 alin. (1) lit. h) C. pen.
Agravanta prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen. se referă la producerea, în afara urmării specifice
violului, a unui alt rezultat care, de data aceasta, constă în moartea sau
sinuciderea victimei. Pentru realizarea agravatei enunţate, este necesar să se
stabilească, pe de o parte, raportul de cauzalitate dintre fapta de viol și
rezultatul mai grav produs (moartea sau sinuciderea victimei), iar pe de altă
parte, praeterintenţia
făptuitorului. Dacă făptuitorul a acţionat cu intenţie în aceea ce privește moartea sau sinuciderea victimei,
infracţiunea de viol intra în concurs, după caz, cu infracţiunea de omor
sau infracţiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii.
Analizând situaţia faptică relevată de ansamblul
probelor administrate în cauză, instanţa de apel consideră că inculpatul D.E. a
acţionat atât cu intenţia de a viola victima, cât și cu intenţia a o ucide.
Potrivit datelor existente în raportul de
constatare medico-legală, moartea victimei s-a produs ca urmare a șocului hemoragic, determinat de ruptura
de col uterin și asfixiei mecanice
prin obstrucţionarea căilor respiratorii superioare. Ținând cont de
circumstanţele în care au fost săvârșite faptele, instanţa de apel, ca și prima
instanţă, apreciază că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa
victimei, rezultat care chiar dacă nu a
fost urmărit, posibilitatea producerii acestuia a fost prevăzută și
acceptată de inculpat.
Având în vedere că moartea victimei nu a fost un
rezultat care a depășit intenţia
inculpatului, instanţa de apel a constatat că încadrarea juridică dată
faptelor inculpatului de către instanţa de fond
este corectă, nefiind întrunite în speţă elementele constitutive ale
infracţiunii de viol comisă în formă agravată prevăzută în art. 197 alin. (3)
C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
inculpatul D.E., invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct.
14 C. proc. pen. și
solicitând redozarea pedepsei.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate și a cazului de
casare în care aceasta formal se încadrează, Înalta Curte de Casaţie și
Justiţie constată că recursul este
nefondat.
Materialul probator administrat în cauză în cursul
urmăririi penale și în faza de judecată a fost corect evaluat de către
instanţele de fond și apel, atât sub aspectul situaţiei de fapt și a vinovăţiei
inculpatului, cât și al încadrării juridice a faptelor comise de către acesta.
Inculpatul nu a negat săvârșirea faptelor pentru
care a fost trimis în judecată, însă a contestat schimbarea încadrării juridice
dispusă de instanţa de fond, soluţie menţinută de instanţa de control judiciar,
susţinând în esenţă că nu a intenţionat să ucidă victima, moartea acesteia
fiind un rezultat praeterintenţionat
al infracţiunii de viol.
Așa cum corect au reţinut instanţele de fond și
apel, modalitatea în care inculpatul și-a conceput și realizat activitatea
infracţională, împrejurările în care faptele au fost comise (victima fiind o
persoană în vârstă de 78 de ani), ca și concluziile
actelor medico-legale întocmite în cauză demonstrează existenţa unui
raport de cauzalitate directă între leziunile de violenţă suferite de victimă,
produse exclusiv de către inculpat, și decesul acesteia, situaţie în care nu se
poate susţine că inculpatul nu a acceptat măcar rezultatul letal al acţiunii
sale, chiar dacă nu I-a urmărit.
În consecinţă, inculpatul a
acţionat cu intenţia indirectă de a suprima viaţa victimei, astfel încât
corect s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii
infracţiunii de omor calificat.
Sub aspectul individualizării pedepsei, Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că au fost avute în vedere prin
coroborare toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., atât cu privire la tratamentul sancţionator stabilit pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina
inculpatului, cât și în ce privește
pedeapsa rezultantă. Pătrunderea pe timp de noapte într-o locuinţă, violarea unei persoane în vârstă de 78
de ani (despre care inculpatul cunoștea că locuiește singură și are
posibilităţi reduse de ripostă, inclusiv
datorită afecţiunilor de care suferea), urmată de uciderea acesteia prin
asfixie mecanică reprezintă fapte cu un grad ridicat de pericol social, ce
denotă o periculozitate sporită a persoanei care Ie-a comis și justifică
pedepse într-un cuantum superior minimului special.
Conduita procesuală corectă a inculpatului, faptul
că acesta nu este cunoscut cu antecedente
penale care să atragă starea de recidivă,
ca și împrejurarea că la momentul comiterii faptelor se afla sub
influenţa băuturilor alcoolice, nu reprezintă circumstanţe de natură a conduce
la un tratament sancţionator mai blând, ţinând seama de circumstanţele reale
grave în care faptele au fost săvârșite.
Prin urmare, pedepsele stabilite de instanţa de
fond și menţinute de cea de apel răspund imperativelor înscrise în art. 52 C. pen., iar sporul aplicat la pedeapsa cea mai grea, de un an
închisoare, este justificat faţă de numărul
și gravitatea infracţiunilor comise.
În consecinţă, critica formulată de inculpat nu
poate fi primită, sens în care recursul declarat de inculpatul D.E. împotriva deciziei nr. 103 din 19
august 2008 a Curţii de Apel Bacău, Secţia
penală, cauze cu minori și familie, a fost respins ca nefondat.