Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 404 din 17 iulie 2002, a Tribunalului Dolj au fost condamnați inculpații:
- D.N.S. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.
- C.N. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. și la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.
- M.D.A. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. și la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.
- M.I. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.
În baza art. 861 pct. 2 alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților D.N.S., C.N. și M.D.A. pe durata termenului de încercare, compus din cuantumul pedepsei aplicate fiecărui inculpat, la care se adaugă câte 2 ani.
Inculpații au fost obligați ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzută de art. 863 C. pen., respectiv să se prezinte la consilierul desemnat din cadrul Serviciului de reintegrare socială, de pe lângă Tribunalul Dolj ori de câte ori sunt chemați; să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință și deplasare care depășește 8 zile, și, deasemenea, întoarcerea; să comunice și să justifice, schimbarea locurilor de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controloate mijloacele lor de existență.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 861 pct. 2 alin. (3) C. pen. și art. 1101 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului M.I., pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se mai adaugă un an.
Inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună acelorași măsuri de supraveghere, menționate mai sus.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada detenției, începând cu data de 18 aprilie 2002, la zi, pentru fiecare inculpat și s-a dispus punerea în libertate a acestora, de îndată.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile Stațiunea de cercetare și producție legumicolă I. a fost recuperat prin echivalent.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, următoarele:
În seara de 25 martie 2002, inculpatul minor M.I., împreună cu inculpatul major D.N.S., la inițiativa primului, au sustras 10 țevi din aluminiu pentru irigații aparținând Stațiunii de cercetare și producție legumicolă I.
După comiterea faptei, cei doi inculpați au cerut lui C.N. și M.D.A., pentru a transporta bunurile sustrase cu căruța. Astfel, cei patru făptuitori au dus țevile la domiciliul martorului G.T., căruia i le-au vândut cu suma de 1.000.000 lei.
În ziua următoare, inculpații C.N. și M.D.A. au hotărât să sustragă și ei țevi din aluminiu, din incinta fermei nr. 2 a părții civile.
După căderea întunericului, inculpații au sustras 8 țevi și 7 aspersoare, pe care le-au secționat și le-au transportat cu căruța aparținând lui C.N.
Bunurile sustrase au fost vândute cu suma de 820.000 lei.
Prejudiciul cauzat părții civile este în sumă de 13.750.000 lei.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: sesizarea părții vătămate, proces – verbal de conducere în teren, planșe fotografice, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 479 din 30 octombrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a desființat în parte sentința penală nr. 404 din 17 iulie 2002 a Tribunalului Dolj, a înlăturat prevederile art. 861 pct. 2 alin. (3) C. pen. și a dispus ca pedepsele aplicate să fie executate în condițiile art. 64 și art. 71 C. pen.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a apreciat că, având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, împrejurările și modalitatea în care ele au fost comise, prejudiciul cauzat părții civile și situația de punere în stare de nefuncționare a sistemului de irigații, se impune cu necesitate executarea pedepselor stabilite în regim de detenție, nefiind justificată aplicarea prevederilor art. 861 C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații D.N.S., C.N., M.I. și M.D.A., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor atacate și schimbarea încadrării juridice date faptelor din infracțiunea, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.
Totodată s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Temeiul juridic al recursurilor declarate îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților D.N.S., C.N., M.I. și M.D.A.
Probele administrate au confirmat faptul că în luna martie 2002, sus-numiții au sustras țevi și aspersoare din aluminiu, pentru irigații, aparținând Stațiunii de cercetare și producție legumicolă I.
Conform dispozițiilor art. 208 și art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 456/2001, pentru aprobarea O.U.G nr. 207/2000, furtul de componente ale sistemelor de irigații se pedepsește cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Inculpații M.I. și D.N.S. au sustras țevi aflate într-o stivă, dar în mod evident destinate sistemului de irigații, iar inculpații C.N. și M.D.A. au sustras țevi și aspersoare chiar din coloana de irigații în care erau incorporate.
În aceste împrejurări, Curtea constată că inculpații au sustras componente ale sistemului de irigații, necesare funcționării acestuia, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii arătate mai sus și prin care se sancționează furtul oricăror astfel de bunuri, indiferent de destinația și modul lor de utilizare.
Prin urmare, instanțele au calificat în mod corect ambele infracțiuni, astfel că nu poate fi primită susținerea din recursurile inculpaților, întemeiată pe dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
2. Analizând critica referitoare la pedepsele aplicate inculpaților recurenți, Curtea constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor C. pen., referitoare la individualizarea pedepselor.
În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de pericolul social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, al cărei scop este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Din actele dosarului rezultă că recurenții inculpați au statutul unor persoane fără antecedente penale și cu o conduită, în general, bună.
Având în vedere cuantumul moderat al prejudiciului cauzat și împrejurarea că inculpații au luat măsuri de reparare a acestuia, ținând seama de vârstele inculpaților cuprinse între 17 și 25 ani și de poziția sinceră avută în timpul procesului penal, Curtea consideră că există posibilitatea ca pronunțarea condamnării să constituie un avertisment pentru inculpați, că și fără să execute pedepsele aceștia nu vor mai săvârși faptele penale și, pe aceste temeiuri, să se dispună suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, conform art. 861 C. pen.
Întrucât nu a procedat astfel și a decis executarea pedepselor în regim de detenție, soluția adoptată de instanța de apel este greșită sub aspectul modalității de executare, ceea ce constituie motiv de casare, conform art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Curtea constată că pedepsele aplicate inculpaților de Tribunalul Dolj, corespund cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen. și urmează să mențină soluția instanței de fond.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea urmează să admită recursurile declarate de inculpați și să caseze decizia nr. 479 din 30 octombrie 2002, a Curții de Apel Craiova, în sensul că va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr. 404 din 17 iulie 2002 a Tribunalului Dolj, hotărâre pe care o va menține.
Timpul reținerii și arestului preventiv se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților de la 18 aprilie 2002, până la punerea efectivă în libertate a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații D.N.S., C.N., M.I. și M.D.A., împotriva deciziei penale nr. 479 din 30 octombrie 2002, a Curții de Apel Craiova.
Casează decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr. 404 din 17 iulie 2002 a Tribunalului Dolj, hotărâre pe care o menține.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 aprilie 2002, până la punerea efectivă a acestora în libertate.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2003.