Asupra recursului în anulare de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 286 din 27 decembrie 2001, Judecătoria Beclean a condamnat pe inculpatul K.I. la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 218 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 alin. (2), raportat la art. 37 lit. a) C. pen., a dispus contopirea restului de pedeapsă de 39 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1650/1999, a Judecătoriei Arad, cu pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind termen de încercare de 5 ani, precum și măsurile de supraveghere pe care inculpatul urmează să le respecte (art. 86 lit. a) și d) C. pen.).
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în noaptea de 20 decembrie 1999, inculpatul K.I. a sustras de la ferma S., bunuri în valoare de 10 milioane lei.
Hotărârea a rămas definitivă prin neexercitarea căilor legale de atac.
Împotriva acestei hotărâri în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1), partea I pct. 7 și 71 teza I C. proc. pen., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, pe care pe care a criticat-o referitor la:
- omisiunea instanței de a constata că inculpatul a comis fapta, pentru care a fost condamnat atât în stare de recidivă postcondamnatorie cât și în stare de recidivă postexecutorie, nu numai în prima formă cum eronat s-a reținut;
- greșita aplicare a dispozițiilor art. 861 C. pen., întrucât în cauză nu erau îndeplinite cerințele acestui text de lege, deoarece anterior săvârșirii faptei din cauza de față inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare mai mare de un an.
Recursul în anulare este fondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar, și în special fișa de cazier aparținând inculpatului se constată că, prin sentința penală nr. 2297 din 15 decembrie 1998, definitivă prin neapelare la data de 31 decembrie 1998, inculpatul K.I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de un an și 10 luni închisoare, ca urmare a contopirii pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 711 din 14 aprilie 1998, a Judecătoriei Bistrița, cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 183 din 11 februarie 1997, a Judecătoriei Bistrița, prin care au fost contopite pedepsele de un an și 4 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 253 din 19 septembrie 1996, a Judecătoriei Beclean și pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 254 din 19 septembrie 1996, a Judecătoriei Becleni.
Din pedeapsa aplicată, s-a dedus perioada executată de la 5 mai 1996, până la 27 iunie 1997 și de la 21 septembrie 1998, până la 22 ianuarie 1999 iar restul până la un an și 10 luni închisoare a fost executat de la 21 septembrie 1998, până la 28 mai 1999.
Din cele mai sus-arătate rezultă că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății în cauza de față (20 decembrie 1999) după ce pedeapsa de un an și 10 luni închisoare, la care s-a făcut referire era executată.
În această situație prima instanță, respectiv Judecătoria Beclean, atunci când a judecat și condamnat pe inculpat, pentru infracțiunea cu care a fost investită avea obligația să constate că erau incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. și prin urmare să rețină în sarcina acestuia și starea de recidivă postexecutorie alături de starea de recidivă postcondamnatorie.
Potrivit art. 861 C. pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, printre altele, dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazului în care sunt aplicabile dispozițiile art. 38 C. pen.
Întrucât din fișa de cazier și hotărârile judecătorești ce privesc pe inculpat, rezultă fără echivoc că acesta anterior săvârșirii faptei din cauza de față a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare mai are de un an, este evident că nu era îndeplinită nici una din condițiile, prevăzute de art. 861 C. pen. și pe cale de consecință, pentru pedeapsa aplicată nu se putea dispune suspendarea condiționată sub supraveghere.
Pentru considerentele mai sus arătate urmează a se constata că, recursul în anulare declarat în cauză este fondat sub aspectul ambelor critici, motiv pentru care va fi admis în sensul că se va casa hotărârea atacată, cu privire la nereținerea în sarcina inculpatului și a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., cât și la greșita aplicare a dispozițiilor art. 861 C. pen., privind modalitatea de executare a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării acestui text de lege, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, prin privare de libertate, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr. 286 din 27 decembrie 2001, a Judecătoriei Beclean, privind pe inculpatul K.I.
Casează hotărârea atacată, cu privire la omisiunea reținerii dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. și la alicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.
Face în cauză aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și înlătură aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa aplicată, prin privare de libertate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul executat.
Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2003.