Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 466 din 10 decembrie 2002, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de condamnatul M.C.S. de contopire a unor pedepse privative de libertate și măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.
Prin hotărâre, s-a contopit măsura educativă a internării în centru de reeducare, luată de Judecătoria Rădăuți prin sentința penală nr. 896 din 9 octombrie 2001, rămasă definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) din același cod, cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 563 din 22 iulie 2002 a Tribunalului Timiș, de asemenea rămasă definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.
Totodată, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 654 din 22 august 2002 emis de Tribunalul Timiș și emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de executat, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare.
Prin hotărâre, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor care au format obiectul cererii de contopire.
Instanța a reținut că infracțiunea de furt calificat, săvârșită la 8 mai 2001 și infracțiunea de tâlhărie, săvârșită la 30 ianuarie 2001 sunt concurente, ele fiind comise până la rămânerea definitivă a vreuneia din cele două sentințe penale.
Ca atare, incidente fiind dispozițiile art. 33, art. 34 și art. 36 C. pen., aplicând art. 449 C. proc. pen., s-a dispus contopirea pedepsei închisorii cu măsura educativă a internării în centru de reeducare, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare.
Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, cale de atac motivată pe nelegalitatea hotărârii, în opinia sa impunându-se luarea măsurii internării sale într-un centru de reeducare.
Prin decizia penală nr. 60 din 5 februarie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, motivat, de asemenea, pe netemeinicia dispunerii executării, de către el, a pedepsei închisorii.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor prin care condamnatului i s-au aplicat pedeapsa închisorii și, respectiv, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, infracțiunile săvârșite fiind concurente, în baza art. 449 C. proc. pen., pedeapsa poate fi modificată.
Ca atare, în baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. a), a art. 35 și a art. 36 C. pen., pentru infracțiuni concurente, pedeapsa principală ce se aplică, este pedeapsa închisorii.
În concordanță cu aceste texte de lege, hotărârile pronunțate fiind legale, recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Ca atare, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., el va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.C.S. împotriva deciziei penale nr. 60 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2003.