În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arad prin sentința penală nr.239 din 8 septembrie 2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. b), c) teza I, alin. (21) lit.a) C. pen., cu aplicarea art. 99, 109 C. pen. a condamnat printre alții pe inculpatul O.M. la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.
În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr .54 din 10 ianuarie 2002 a Judecătoriei Arad și a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultând de executat 5 ani și 6 luni închisoare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 19/20 iunie 2003 inculpații, O.M., F.F. și S.A.I., s-au deplasat pe podul Decebal din Arad când au observat-o pe partea vătămată G.V. și au luat hotărârea să o tâlhărească. Astfel, cei trei au acostat-o pe partea vătămată, apoi au întrebat-o dacă are lanț din aur și telefon mobil, și inculpatul O.M. a imobilizat-o, cuprinzând-o cu brațele de umeri. În acest timp inculpatul S.A.I. i-a smuls lănțișorul din aur de la gât, iar inculpatul F.F. i-a sustras un telefon mobil din buzunarul pantalonilor. După aceasta, inculpații au părăsit în fugă locul faptei, fiind ulterior depistați.
Prejudiciul evaluat la suma de 4.396.000 lei cauzat părții vătămate a fost reparat integral, astfel că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Prin decizia penală nr.366 din 9 octombrie 2003 Curtea de Apel Timișoara a respins apelul formulat de inculpatul O.M., reținându-se că pedeapsa aplicată este just individualizată și nu se impune reducerea acesteia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.
Examinând cauza în raport de motivul invocat examinat prin prisma dispozițiilor art. 3859 pct. (14) C. proc. pen. cât și din oficiu constată că recursul este nefondat.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., dându-se eficiență atât faptului că inculpatul a mai fost condamnat cât și stării de minoritate.
În consecință, în baza art. 3859 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva deciziei nr.366 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată perioada prevenției – 11 octombrie 2001 – 10 decembrie 2001 și de la 20 iulie 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.