Extrădare. Încetarea de drept a arestării provizorii
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi
speciale. Extrădarea
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- extrădare
- încetarea de drept a
arestării provizorii
Legea nr. 302/2004, art. 46 alin. (6)
Potrivit art. 46
alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, cu modificările și
completările ulterioare, arestarea provizorie dispusă în caz de
urgență, înainte de formularea și transmiterea cererii formale
de extrădare, încetează de drept după trecerea unui termen de 40
de zile, dacă în acest interval de timp nu se primesc cererea de
extrădare și înscrisurile necesare, cu excepția cazului în care
printr-un tratat bilateral este prevăzut un alt termen privind durata
maximă a perioadei de arestare provizorie. Prin urmare, în cazul în care
printr-un tratat bilateral este prevăzut un alt termen privind durata
maximă a perioadei de arestare provizorie, arestarea provizorie
încetează de drept după trecerea termenului prevăzut în tratatul
bilateral, prevederile art. 46 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, cu
modificările și completările ulterioare, referitoare la termenul
de 40 de zile, nefiind aplicabile.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3620 din 7 iulie
2007
Prin
sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București și înregistrată pe rolul Curții de Apel
București, s-a solicitat, în
conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. (5) și (6)
coroborate cu dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004,
modificată, și ale art. XI din Convenția de extrădare
dintre România și Statele Unite ale Americii, prelungirea duratei
arestării provizorii în vederea extrădării numiților AT.
și M.G., pe o perioadă de 30 de zile, de la 7 iulie 2007 până la
5 august 2007, inclusiv.
În
motivarea cererii s-a arătat că măsura arestării provizorii
a fost dispusă prin încheierea nr. 3/F din 8 iunie 2007 pe o perioadă
de 29 de zile, începând cu 8 iunie 2007, iar Ministerul Justiției -
Direcția de Drept Internațional și Tratate
desfășoară demersuri pentru obținerea cererii de
extrădare și a documentelor în sprijinul acesteia.
Prin
încheierea nr. 5/F din 5 iulie 2007, Curtea de Apel București, Secția
a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis
sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și,
în baza art. 46 coroborat cu art. 45 din Legea nr. 302/2004, modificată,
și art. XI alin. (4) din Convenția de extrădare între România
și Statele Unite ale Americii încheiată la București la 23 iulie
1924 și ratificată prin Legea nr. 674/1925, a dispus prelungirea
duratei măsurii arestării provizorii în vederea extrădării numiților M.G. și A.T.,
cetățeni străini, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere
de la 7 iulie 2007 până la 5 august 2007, inclusiv.
Instanța
a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de persoanele
extrădabile, de constatare a încetării măsurii arestării
provizorii conform art. 46 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 și de luare a
măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva
acestei hotărâri au declarat recursuri persoanele extrădabile, prin
care au susținut că se impunea soluția de respingere a cererii
de prelungire a arestării provizorii în vederea extrădării
și, în subsidiar, au solicitat prelungirea măsurii arestării
provizorii până la împlinirea termenului de 40 de zile de la data
arestării, în condițiile art. 46 din Legea nr. 302/2004.
Recurenții
au invocat dispozițiile Legii nr. 302/2004, solicitând a se dispune
încetarea măsurii arestării provizorii în vederea
extrădării, deoarece a trecut termenul de 18 zile prevăzut de
lege pentru depunerea cererii de extrădare.
Recursurile sunt
nefondate.
Prin
încheierea nr. 3/F din data de 8 iunie 2007 a Curții de Apel
București, Secția a II-a penală, s-a dispus arestarea provizorie
în vederea extrădării recurenților, pe o perioadă de 29 de
zile.
Prima instanță, în mod legal, a concluzionat
că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de lege pentru a se
dispune prelungirea măsurii arestării provizorii și,
față de circumstanțele cauzei, măsura se impune până
la transmiterea formală a cererii de extrădare de către
autoritățile Statelor Unite ale Americii.
Instanța de fond avea
obligația legală de a verifica dacă sunt îndeplinite
condițiile legale referitoare la prelungirea măsurii arestării
provizorii, prevăzute în art. 46 coroborat cu art. 45 din Legea nr.
302/2004, modificată, și art. XI alin. (4) din Convenția de
extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.
Susținerile
recurenților, în sensul că arestarea provizorie încetează de
drept după trecerea unui termen de 40 zile, dacă în acest interval de
timp nu se primesc cererea de extrădare și înscrisurile necesare,
sunt nefondate.
Potrivit art. 46 alin. (6) din
Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie încetează de drept în
situația invocată de recurenți numai în cazul inexistenței
unui tratat bilateral în care să fie prevăzut un alt termen privind
durata maximă a perioadei de arestare provizorie.
În
consecință, sunt aplicabile și dispozițiile Convenției
de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.
În
conformitate cu dispozițiile art. XI alin. (4) din Convenția de
extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii,
ratificată prin Legea nr. 674/1925, arestarea provizorie înaintea
formulării cererii de extrădare poate fi dispusă pe o
perioadă de cel mult 2 luni, perioadă la expirarea căreia,
dacă cererea de extrădare nu este prezentată, persoana va fi
eliberată.
În
acord cu prima instanță, se poate reține că această
dispoziție este derogatorie și aplicabilă prioritar normei de
drept comun cuprinsă în prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr.
302/2004.
Soluția de admitere a sesizării Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel București și prelungirea arestării
provizorii în vederea extrădării recurenților se justifică
în raport cu normele legale menționate.
Instanța
de fond a apreciat neîntemeiată și cererea persoanelor
extrădabile de a dispune, conform art. 46 alin. (6) din Legea nr.
302/2004, încetarea măsurii arestării provizorii, întrucât cererea de
extrădare nu a fost transmisă în termen de 18 zile de la luarea
măsurii.
Această
dispoziție legală este lăsată la aprecierea instanței,
iar normele legale incidente și circumstanțele cauzei justifică
pe deplin soluția instanței.
În
consecință, hotărârea primei instanțe fiind legală
și temeinică, recursurile declarate de persoanele extrădabile au
fost respinse ca nefondate.