Cauză de reducere a pedepsei. Art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Scoaterea de sub urmărire penală a persoanei împotriva căreia
inculpatul a formulat denunțul pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.
Cuprins pe materii: Drept
penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.
Infracțiuni privind traficul de droguri
Indice alfabetic: Drept
penal
- cauză
de reducere a pedepsei
- art. 16 din Legea nr. 143/2000
- scoaterea de sub
urmărire penală a persoanei împotriva căreia inculpatul a
formulat denunțul pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.
Legea
nr. 143/2000, art. 16
Prevederile art. 16 din Legea nr.
143/2000 - referitoare la cauza de reducere a pedepsei de care beneficiază
persoana care a comis o infracțiune privind traficul de droguri, iar în timpul urmăririi penale denunță
și facilitează identificarea și tragerea la răspundere
penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate
de droguri, cum este cea prevăzută în art. 4 din Legea nr. 143/2000 -
sunt aplicabile inculpatului, chiar dacă persoana împotriva căreia a
formulat denunțul nu a fost trimisă în judecată, ci a fost scoasă
de sub urmărire penală pentru cazul prevăzut în art. 10 alin.
(1) lit. b1) C. proc. pen., întrucât fapta denunțată nu
prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
I.C.C.J., secția penală, decizia
nr. 4170 din 11 septembrie 2007
Prin sentința nr. 754 din 27 iunie 2006 a Tribunalului București,
Secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000, a fost condamnată inculpata C.M. la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
Instanța a reținut că, la 12 mai 2005, inculpata a fost
prinsă în flagrant în timp ce vindea 8,75 g heroină către
denunțătorul C.A.
Curtea de Apel
București, Secția I penală, prin decizia nr. 794/A din 20
noiembrie 2006, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis
apelurile declarate de procuror și de inculpată, a desființat,
în parte, sentința penală și în fond, rejudecând, a dispus,
între altele, majorarea pedepsei închisorii de la 3 ani la 5 ani.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, inculpata a formulat recurs, criticând
hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul
greșitei individualizări a pedepsei aplicate.
În drept, inculpata și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3859
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a
pedepsei aplicate.
În cauză, în raport cu mențiunea conținută chiar în actul
de sesizare a instanței întocmit de Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul
Teritorial București, în care se arată că inculpata a formulat
un denunț față de numiții I.A. (dosar nr. 1834/D/2005)
și I.O. (dosar nr. 1931/D/P/2005), cauze care se aflau în curs de
cercetare, Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat Direcției
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Biroul Teritorial București să comunice stadiul acestor
cercetări.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București a comunicat
că prin rezoluția nr. 1931/D/P/2005 din 4 ianuarie 2007 s-a
dispus neînceperea urmăririi penale față de I.O. pentru
infracțiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000, iar prin ordonanța nr. 1834/D/P/2005 din 12 octombrie 2006
s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.A. pentru
infracțiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000 și scoaterea de sub urmărire penală față
de aceeași persoană sub aspectul infracțiunii prevăzute în
art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unei
amenzi administrative.
În raport cu această împrejurare, recursul este fondat, urmând ca în
favoarea inculpatei să fie aplicate dispozițiile art. 16 din Legea
nr. 143/2000.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una din
infracțiunile prevăzute în art. 2-10 din această lege, iar în
timpul urmăririi penale denunță și facilitează
identificarea și tragerea la răspundere penale a altor persoane care
au săvârșit infracțiunile legate de droguri, beneficiază de
reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru
infracțiunea săvârșită.
În cauză se constată că inculpata, pentru a putea
beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 23 mai 2005, a
făcut două denunțuri cu privire la două persoane care ar fi
implicate în traficul de droguri.
Prin ordonanța din 12 octombrie 2006, pronunțată în
dosarul nr. 1834/D/P/2005, Direcția de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial
București a dispus, în temeiul art. 249 C. proc. pen. cu referire la art.
11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc.
pen. și art. 181 C. pen., scoaterea de sub urmărire
penală față de I.A. pentru infracțiunea prevăzută
în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unei
amenzi administrative, reținându-se în fapt că acesta a deținut
33 comprimate de methadonă pentru consum propriu.
Din adresa parchetului rezultă că în cauză sunt îndeplinite
cerințele art. 16 din Legea nr. 143/2000, respectiv inculpata în timpul
urmăririi penale a denunțat, a facilitat identificarea și
tragerea la răspundere penală a unei alte persoane care a
săvârșit o infracțiune legată de droguri.
Împrejurarea că în cauză nu s-a dispus trimiterea în judecată a
persoanei împotriva căreia inculpata a formulat denunț nu are
relevanță asupra reținerii cauzei de reducere a pedepsei în
favoarea inculpatei.
Astfel, în sarcina numitului I.A. s-a reținut săvârșirea
infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000, însă organul de urmărire penală a constatat
că deținerea de către acesta a 33 comprimate de methadonă,
fără drept, pentru consum propriu, prin atingerea minimă
adusă valorilor apărate de lege și prin conținutul
său concret, nu ar prezenta gradul de pericol social al unei
infracțiuni comise și a făcut aplicarea art. 181 C.
pen.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va
reține pentru inculpată cauza de reducere a pedepsei
prevăzută în art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul inculpatei a fost admis, sentința nr. 754 din 27 iunie 2006 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, și decizia penală atacată au fost casate cu privire la aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a făcut aplicarea acestui text de lege și s-a dispus reducerea pedepsei aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.