Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Cluj prin sentința penală nr. 160 din 2 aprilie 2002 l-a condamnat pe inculpatul N.F.A.;
- pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 8 ani închisoare;
- pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., la 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse și executarea pedepsei mai grele de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.
Inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe timpul și în condițiile art. 71 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, respingându-se cererea de revocare a arestării preventive formulată de acesta și s-a computat din durata pedepsei timpul reținerii și arestului preventiv, cu începere din data de 25 septembrie 2001 și până la zi.
S-a confiscat de la inculpat suma de 32.000 lei.
S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțând soluția de mai sus prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul N.F.A., în dimineața zilei de 25 septembrie 2001, însoțit de martorul F.I., cu care consumase băuturi alcoolice în cursul nopții precedente, s-a deplasat la Școala generală nr. 6 din Cluj-Napoca, unde a amenințat mai multe părți vătămate cu bătaia în scopul obținerii de bani de la acestea, luând sumele de 12.000 lei, respectiv 20.000 lei de la două dintre ele, precum și un lănțișor de aur.
După aceasta, inculpatul s-a apropiat de un grup format din mai mulți elevi, între care se afla și partea vătămată C.I., în vârstă de 14 ani, pe care amenințând-o cu bătaia, a condus-o până la liziera pădurii Făget din apropierea școlii, unde a întreținut relații sexuale cu ea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, inculpatul N.F.A., solicitând admiterea sa și părțile vătămate C.I., B.D., M.A. și L.D.
Prin decizia penală nr. 318 din 27 noiembrie, iar ale părților vătămate, ca inadmisibile.
Împotriva deciziei penale sus menționate, au declarat recurs inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 198 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, și părțile vătămate.
Recursul inculpatului N.F.A. este nefondat, iar ale părților vătămate L.D., R.V.P., M.A.C. și C.I. sunt inadmisibile.
Cu privire la recursul inculpatului, din examinarea cauzei rezultă că instanța a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., infracțiunea de tâlhărie constă, între altele, în furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări.
Inculpatul prin atitudinea sa, lovind cu palmele pe minorul S.K. a înfrânt voința părților vătămate, determinându-le să-i dea sumele de bani și un lănțișor de aur, ceea ce constituie o amenințare în accepțiunea textului de lege menționat, de natură să întregească latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie.
Referitor la infracțiunea de viol comisă, se constată că fapta inculpatului de a avea un raport sexual prin constrângere cu partea vătămată care nu a împlinit vârsta de 15 ani, constituie infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
Infracțiunea de raport sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 C. pen., se comite în aceleași modalități agravante ca și infracțiunea de viol, cu excepția agravantei care se referă la săvârșirea infracțiunii prin constrângere, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
Conform declarațiilor părții vătămate C.I., inculpatul a tras-o de mână către intrarea pădurii și că i-a strigat să o lase în pace, însă acesta ținând-o cu putere de mânecă, a ajutat-o să se dezbrace, pentru că în caz contrar o va bate, după care timp de circa 15-20 minute a întreținut raport sexual.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a arătat că partea vătămată prezintă o echimoză violacee, ceea ce confirmă declarațiile sale și ale martorilor audiați, potrivit cărora a fost luată cu forța și strânsă de braț de inculpat.
Totodată, se constată că instanța a individualizat în mod just pedeapsa în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., evaluând în mod corect situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză, astfel că pedeapsa de 10 ani este corespunzătoare și nu sunt temeiuri de reducere.
Criticile fiind așadar nemotivate și cum din oficiu nu se constată alte motive care ar putea fi luate în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce perioada executată.
În ceea ce privește recursurile părții vătămate, se constată că potrivit art. 3852 C. proc. pen., pot face recurs persoanele arătate în art. 362 din același cod, care se aplică corespunzător. Or, potrivit art. 362 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., părțile vătămate pot face apel numai în cauzele în care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă, ceea ce nu este cazul, astfel că recursurile declarate sunt inadmisibile, dispunându-se conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul N.F.A. împotriva deciziei penale nr. 318 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.F.A. perioada arestării preventive de la 25 septembrie 2001 la 21 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Respinge recursurile părților vătămate L.D., R.V.P., M.C.A. și C.I. împotriva deciziei penale sus-menționată, ca inadmisibile.
Obligă recurentele părți vătămate la câte 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată, în ședință publică, azi 21 mai 2003.