Chestiuni prealabile. Legalitatea certificatului de moștenitor
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Felurile competenţei. Dispoziţii comune
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- chestiuni prealabile
- legalitatea certificatului de moștenitor
C. proc. pen., art. 44
Instanţa penală învestită cu rezolvarea acţiunii civile alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal este competentă, în temeiul art. 44 C. proc. pen. referitor la chestiunile prealabile, să anuleze certificatul de moștenitor eliberat cu încălcarea prevederilor legii civile, în cazul exercitării acţiunii civile faţă de succesorii inculpatului decedat. În acest caz, dacă instanţa penală constată că certificatul de moștenitor a fost eliberat cu încălcarea prevederilor legii civile, nu poate rezolva acţiunea civilă fără a soluţiona chestiunea prealabilă privind legalitatea certificatului de moștenitor.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6967 din 28 noiembrie 2006
Prin sentinţa penală nr. 117/P din 11 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului S.A., între altele, sub aspectul săvârșirii infracţiunii prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.
Totodată, au fost obligaţi numiţii S.M., S.O. și S.E., în calitate de moștenitori ai inculpatului S.A., decedat la 2 august 2005, în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea comercială S., la despăgubiri civile în sumă de 3.626.016.808 lei, cu dobânzi legale de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului, în favoarea părţii civile Direcţia Regională Vamală Oradea, conform cotelor legale de moștenire, minorii S.O. și S.E. fiind obligaţi la plata despăgubirilor civile numai în limita activului succesoral.
Prin decizia nr. 122/A din 27 iunie 2006, Curtea de Apel Oradea, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a respins apelurile părţii responsabile civilmente și moștenitorilor inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recursuri partea responsabilă civilmente și succesorii inculpatului decedat.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii, caz de casare în vigoare la data declarării recursurilor, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursurile formulate sunt fondate.
În cauză, ca urmare a decesului inculpatului S.A., s-a dispus în mod corect, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de acesta și, în condiţiile în care la data decesului fusese pusă în mișcare acţiunea civilă în cadrul procesului penal, potrivit art. 21 C. proc. pen. au fost introduși în cauză succesorii inculpatului care au acceptat moștenirea, și anume soţia supravieţuitoare S.M. și copii acestuia S.O. și S.E. Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că succesorii inculpatului, acceptând moștenirea, sunt chemaţi să răspundă pentru daunele provocate părţii civile prin faptele defunctului, copiii minori ai acestuia numai în limita activului succesoral.
Prima instanţă și instanţa de apel au soluţionat greșit latura civilă a cauzei, obligând pe moștenitorii inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile, conform actelor legale de moștenire și în limita activului succesoral, în ceea ce-i privește pe copiii minori ai defunctului.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 21 C. proc. pen., succesorii devin subiecţi principali în latura civilă a procesului penal și sunt consideraţi părţi prin succesiune, având aceleași prerogative și facultăţi procesuale pe care le avea și partea decedată.
Chiar dacă succesorii iau procedura din momentul introducerii lor în cauză, ei dispun de toate mijloacele de apărare privind soluţionarea acţiunii penale pe care le-ar fi avut inculpatul, cu consecinţe asupra soluţionării acţiunii civile.
Or, soluţia primei instanţe de obligare a moștenitorilor inculpatului în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor materiale către partea civilă, soluţie menţinută și de către instanţa de apel, s-a raportat numai la declaraţiile de recunoaștere a faptelor date de inculpat și la probele administrate în faza de urmărire penală.
În condiţiile în care între succesorii inculpatului se află și copiii minori ai acestuia, instanţele nu au avut rol activ în soluţionarea laturii civile a cauzei, încălcând în acest mod dispoziţiile art. 4 C. proc. pen., în sensul că nu au administrat probe în vederea soluţionării laturii civile a cauzei, cu garantarea drepturilor procesuale ale succesorilor, mărginindu-se a-i obliga la plata sumei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
Mai mult, din certificatul de moștenitor rezultă că moștenitorii au acceptat succesiunea pur și simplu.
Deși prima instanţă menţionează că minorii pot accepta succesiunea numai sub beneficiu de inventar, sens în care copiii inculpatului răspund civil numai în limita activului succesoral, certificatul de moștenitor eliberat cu încălcarea dispoziţiilor legale face dovada, până la anularea acestuia, în privinţa calităţii de moștenitor și a cotei sau a bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
În cazul minorilor, legea impune acceptarea moștenirii sub beneficiu de inventar (acceptantul beneficiar răspunde pentru pasivul care-i revine din moștenire numai în limita și cu activul moștenit), acceptarea fiind un act juridic solemn. Însă, pentru ca acceptarea sub beneficiu de inventar să producă efectele prevăzute de lege (potrivit art. 713 pct. 1 C. civ., moștenitorul beneficiar este obligat să plătească datoriile succesiunii numai până la concurenţa valorii bunurilor din moștenire), declaraţia trebuie să fie precedată sau urmată de întocmirea unui inventar fidel și exact al bunurilor succesorale, făcut în formele cerute de legile de procedură (art. 705 C. civ.).
În raport cu dispoziţiile legale care reglementează drepturile de moștenire ale minorilor, în cauză trebuia să opereze prorogarea de competenţă privind chestiunile prealabile prevăzute în art. 44 C. proc. pen.
Potrivit acestui text de lege, instanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluţionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa instanţei civile, cum este și cazul în speţă referitor la certificatul de moștenitor eliberat cu încălcarea dispoziţiilor legale.
În consecinţă, având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursurile declarate de partea responsabilă civilmente și succesorii inculpatului decedat, a casat decizia penală atacată în totalitate și sentinţa penală nr. 117/P din 11 aprilie 2006 a Tribunalului Bihor numai cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei, a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor sub acest aspect, urmând ca instanţa de rejudecare să administreze probele utile și pertinente soluţionării laturii civile a cauzei în vederea garantării drepturilor procesuale ale succesorilor inculpatului defunct și a respectării principiului contradictorialităţii procesului penal, precum și să soluţioneze chestiunea prealabilă privind certificatul de moștenitor cu respectarea regulilor și a mijloacelor de probă prevăzute în legislaţia civilă.