Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

Complicitate la infracţiunea de furt. Tăinuire. Latură obiectivă

 

 

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Complicitate

Indice alfabetic: Drept penal

                                    - Complicitate

                                    - Furt

                                    - Tăinuire

 

 

            C. pen., art. 26, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), art. 221

           

 

Pentru existenţa complicităţii la infracţiunea de furt, în modalitatea promisiunii de a tăinui bunurile sustrase, nu se cere ca promisiunea să fie expres formulată.

            În cazul în care, în mod repetat, o persoană cumpără de la autorul unor furturi de autoturisme, numeroase piese ale acestora știind că ele provin din furt, fapta sa constituie  un ajutor moral dat autorului la săvârșirea furturilor, acesta știind că are asigurată valorificarea bunurilor sustrase.

 

 

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 166 din 11 ianuarie 2005

 

 

            Prin sentinţa nr. 867 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului București, secţia a II-a penală, inculpatul M.V. a fost condamnat, între altele, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. pentru săvârșirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat.

            Instanţa a reţinut că inculpatul, în cursul anului 1999, a cumpărat în patru rânduri de la autorul unor infracţiuni repetate de furt de autoturisme, piese ale acestora, știind că ele provin din infracţiune.

            Prin decizia nr. 179 din 11 martie 2004, Curtea de Apel București, secţia a II-a penală a respins, după rejudecare în urma casării, apelul inculpatului.

            Recursul declarat de inculpat este nefondat.

            Critica adusă hotărârilor atacate sub aspectul încadrării juridice  a faptelor comise de inculpat, în sensul că se impune schimbarea încadrării   în infracţiunea de tăinuire, nu este întemeiată.

            Examinând datele cauzei se constată că inculpatul a cunoscut provenienţa ilicită a bunurilor, știind că cel de la care le achiziţionează se ocupă cu furtul de autoturisme, atitudinea sa contribuind la încurajarea activităţii infracţionale a acestuia.

            Chiar dacă inculpatul recurent nu a promis expres autorului că  va tăinui bunurile sustrase, înainte sau în timpul săvârșirii furturilor, faptul că în mod repetat a achiziţionat numeroase  piese auto în schimbul unor sume derizorii reprezintă un ajutor dat autorului la săvârșirea infracţiunilor, acesta știind că are asigurată valorificarea bunurilor furate.

            Încadrarea juridică a faptelor fiind corectă, recursul inculpatului a fost respins.