Expulzare. Contestaţie la executare. Temeri justificate că persoana expulzată va fi supusă la tratamente inumane sau degradante
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Măsurile de siguranţă. Expulzarea
Index alfabetic: Drept penal
- Expulzare
C. pen., art. 117
O. U. G. nr. 194/2002, art. 92
C. proc. pen, art. 461 alin. (1) lit. c)
Potrivit art. 92 alin. (1) din O. U. G. nr. 194/2002, străinul nu poate fi expulzat într-un stat în care există temeri justificate, între altele, că va fi supus la tratamente inumane sau degradante. În cazul soluţionării contestaţiei la executare privind măsura de siguranţă a expulzării, potrivit art. 92 alin. (5) din aceeași ordonanţă, constatarea existenţei temerilor justificate că persoana expulzată va fi supusă la tratamente inumane sau degradante se face de instanţa de judecată, în urma comunicării primite de la Autoritatea pentru străini. Prin urmare, este supusă casării hotărârea prin care instanţa a soluţionat contestaţia la executare în lipsa comunicării din partea Autorităţii pentru străini.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1129 din 15 februarie 2005
Prin sentinţa nr. 1031 din 26 august 2004, Tribunalul București, secţia a II-a penală, a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul E.S. și a înlăturat executarea măsurii de siguranţă a expulzării, dispusă prin sentinţa nr. 533 din 27 septembrie 2000 a aceluiași tribunal.
Instanţa a reţinut că cererea condamnatului este fondată, întrucât din actul emis de Ministerul de Interne, Direcţia Securităţii din Cairo, existent la dosar, rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare pe viaţă prin muncă silnică. În consecinţă, instanţa a constatat că în situaţia expulzării în ţara de origine, contestatorul ar fi expus la muncă silnică și tratamente inumane sau degradante.
Prin decizia nr. 747 din 8 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, a respins apelul procurorului, cu motivarea că în statul de origine condamnatul are de executat pedeapsa cu închisoare pe viaţă prin muncă silnică, aceasta echivalând cu o pedeapsă inumană ori degradantă în sensul articolului 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Recursul declarat de procuror este fondat.
Contestaţia la executare, potrivit art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se poate face în cazul când se ivește, între altele, vreo împiedicare la executare.
O. U. G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, în art. 92 alin. (1), prevede că un străin nu poate fi expulzat într-un stat în care există temeri justificate că viaţa îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante.
Alin. (4) al aceluiași articol prevede că străinul poate fi totuși expulzat pentru motive de siguranţă naţională sau ordine publică, chiar dacă se află în una dintre situaţiile menţionate, iar alin. (5), că este de competenţa instanţei de judecată constatarea situaţiilor prevăzute în alin. (1), în urma comunicării efectuate de către Autoritatea pentru străini.
Prin urmare, instanţa este competentă să constate dacă poate fi pusă în executare măsura expulzării, în condiţiile în care, în baza comunicării efectuate de Autoritatea pentru străini, rezultă una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) al art. 92 din O. U. G. nr. 194/2002.
Din verificarea lucrărilor cauzei rezultă că instanţele nu au avut în vedere dispoziţiile legale menţionate, ci numai actul depus de contestator.
Astfel, faţă de prevederile art. 92 alin. (5) din O. U. G. nr. 194/2000, instanţa trebuia să ceară Autorităţii pentru străini efectuarea de verificări privind situaţia contestatorului în statul de origine, pentru a constata dacă susţinerile acestuia sunt reale și, ca atare, se regăsesc sau nu situaţii cum sunt cele prevăzute în art. 92 alin. (1).
În consecinţă, neexaminându-se contestaţia la executare și în raport cu prevederile art. 92 din O. U. G. nr. 194/2002, recursul a fost admis, decizia instanţei de apel și sentinţa primei instanţe au fost casate și s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul București.