Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1147 din 5 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul S.G.O., privind întreruperea executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 134 din 9 martie 2000, a Tribunalului București și s-a dispus obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reținut că în motivarea cererii condamnatul a arătat că are o situație familială grea și că imobilul în care locuiește familia sa necesită reparații. Din ancheta socială efectuată rezultă că familia condamnatului locuiește cu chirie, într-o cameră cu antreu, situată într-un imobil la curte, condițiile de locuință igienico-sanitare fiind modeste.
Față de concluziile anchetei sociale instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale, din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei să aibă consecințe grave, pentru acesta sau familia sa, astfel încât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 39/ A din 29 ianuarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, reținând că soluția primei instanțe este corectă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Condamnatul a declarat recurs susținând că există motive pentru întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, numai atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave asupra celui condamnat sau asupra familiei acestuia.
În speță, din actele dosarului nu rezultă existența unor astfel de împrejurări speciale, astfel încât legal și temeinic cererea de întrerupere a executării pedepsei a fost respinsă.
Din examinarea cauzei, în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu.
În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de condamnatul S.G.O., împotriva deciziei penale nr. 39 din 29 ianuarie 2003, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2003.