Asupra conflictului de competență de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 7 august 2002, petenta I.S. a formulat plângere împotriva rezoluției emise de către procuror, în dosarul penal nr. 126/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, și Contencios Administrativ, formându-se dosarul nr. 1067/CA/2002.
Prin încheierea nr. 157 din 14 noiembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1067/CA/2002 s-a dispus trimiterea dosarului la secția penală, a Curții de Apel Constanța spre soluționare, plângerea având caracter penal.
Prin sentința penală nr. 28/ P din 2 noiembrie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 1052/2002, Curtea de Apel Constanța, secția penală, și-a declinat competența de soluționare a plângerii, împotriva ordonanței procurorului, formulată de petenta I.S., în favoarea Judecătoriei Constanța.
În motivare s-a reținut că, judecarea plângerii împotriva soluțiilor pronunțate, în speță, în condițiile art. 278 C. proc. pen., este de competența instanței îndreptățită să judece cauza în fond, în compunerea prevăzută de lege și după procedura comună.
Prin sentința penală nr. 504 din 26 februarie 2003, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și a declinat competența de judecată a plângerii formulată de petenta I.S. în favoarea Curții de Apel Constanța secția penală.
A fost trimis dosarul cauzei la Curtea Supremă de Justiție, secția penală, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
S-a motivat că, chiar dacă petenta se declară nemulțumită de soluția adoptată față de învinuiții C.D. și C.S., ordonanța atacată urmează a fi examinată în ansamblul ei, chiar și în raport de participația învinuitei B.C., de către instanța căreia i-ar fi revenit competența să judece în primă instanță, în speță, Curtea de Apel Constanța, secția penală.
Conform art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Curtea, în calitate de instanță ierarhic superioară comună, a hotărât asupra conflictului negativ de competență, după cum urmează:
Astfel, potrivit art. 35 alin. (1) C. proc. pen., când competența după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, în caz de indivizibilitate sau conexitate, aparține mai multor instanțe, competența de a judeca toate cauzele reunite, revine instanței superioare în grad.
Ori, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 29 iulie 2002, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, act ce o nemulțumește pe petenta I.S. și care a fost atacat în cadrul procedurii, prevăzută de art. 278 C. proc. pen., și în baza art. 21 din Constituție, privește atât pe învinuiții C.D. și C.S., cât și pe învinuita B.C., notar public, scoși de sub urmărire penală, pentru art. 289 C. pen. și respectiv art. 25, raportat la art. 289 C. pen.
Dar, cum Curtea de Apel judecă în primă instanță, potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., printre altele și infracțiunile comise de notari publici, plângerea adresată de intimata I.S., împotriva actelor dispuse de procuror, întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Constituție, revenea spre competentă soluționare Curții de Apel Constanța, care era competentă să judece în primă instanță faptele comise de un notar public.
Așa fiind, pentru motivele de drept și de fapt arătate, se va stabili, prin hotărârea ce se va pronunța, competența de soluționare a cauzei privind pe petenta I.S., în favoarea Curții de Apel Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul pentru judecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de judecare a cauzei privind pe petenta I.S., în favoarea Curții de Apel Constanța.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2003.