Hearings: November | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 24/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.

            S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.A. împotriva deciziei penale nr.373 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

            A lipsit recurentul, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocatul M.T., apărător desemnat din oficiu.

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Apărătorul recurentului condamnat a lăsat soluția la aprecierea instanței.

            Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

 

C  U  R  T  E  A

            Asupra recursului de față;

            In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin sentința penală nr.141 din 23 octombrie 1996 Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul R.A. la pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b și e Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută în art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal și de omor deosebit de grav, prevăzută în art.174-176 lit.d, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

            S-a  reținut  că  la  data de  10  mai 1994,  împreună cu inculpatul  minor au luat hotărârea să sustragă bunuri dintr-un magazin. Fiind surprinși de proprietar, inculpatul R.A., pentru a scăpa l-a lovit cu levierul în cap, iar apoi cu un cuțit în zona toracică astfel că P.M. a decedat.

            S-a mai reținut că inculpatul a condus pe drumul de la Ploiești la locul infracțiunilor de tâlhărie și omor deosebit de grav din satul Stoenești o motoretă fără să fie posesorul unui permis de conducere.

            Impotriva acestei sentințe a făcut cerere de revizuire condamnatul, care a solicitat să se dispună schimbarea încadrării în infracțiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei și în consecință să i se aplice o pedeapsă mult diminuată.

            Prin sentința penală nr.311 din 23 iulie 2002 a Tribunalului Prahova, cererea a fost respinsă cu motivarea că între cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute în art.394 Cod procedură penală nu se regăsește și cel referitor la schimbarea încadrării juridice fără să se fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și pe baza cărora faptele ar fi primit o altă încadrare juridică.

            Apelul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat prin decizia nr.373 din 2 septembrie 2002 pronunțată de Secția penală de la Curtea de Apel Ploiești.

            Impotriva deciziei a declarat recurs condamnatul, care a reiterat susținerile din apel, susținând în esență că a fost cercetat abuziv și că fapta săvârșită a primit o greșită încadrare juridică, instanțele reținând greșit că se face vinovat de o infracțiune de tâlhărie și una de omor deosebit de grav când în realitate fapta sa trebuia să fie încadrată în dispozițiile art.211 alin.3 – tâlhărie urmată de moartea victimei – pentru care pedeapsa prevăzută de lege ( fapta fiind săvârșită în 1994) este închisoarea de la 7 la 20 de ani.

            Recursul este nefondat.

            Hotărârile pronunțate de cele două instanțe sunt legale și temeinice. Susținerile și apărările inculpatului au fost verificate cu ocazia judecării cauzei în fond, iar instanța a făcut o corectă încadrare juridică și l-a condamnat pe inculpat pentru faptele comise. Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă fără ca inculpatul să exercite căile legale de atac.

            Cererea de revizuire a sentinței prin care se solicită schimbarea încadrării juridice care nu se bazează pe fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanței la soluționarea cauzei în fond a fost justificat respinsă de prima instanță iar hotărârea a fost menținută și de instanța de apel.

            Așa fiind, urmează ca în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.A. împotriva deciziei penale nr.373 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

            Obligă recurentul la 850.000 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 de lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.