Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.526 din 9 octombrie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul H.T.G. la 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.3 lit.a C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen.
In temeiul art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a constatat că prejudiciul în valoare de 4.216.317 lei, provocat părții civile, a fost acoperit.
Instanța de fond a reținut că la data de 4 ianuarie 2002, inculpatul s-a racordat fraudulos la rețeaua de gaze naturale, prin ocolirea contorului de măsurat, consumând astfel, fără drept o cantitate de gaze naturale, în valoare de 4.216.317 lei.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.42 din 12 februarie 2003, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a înlăturat aplicarea art.81 C.pen., cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege menționat, întrucât infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.3 C.pen. este pedepsită cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Impotriva menționatelor hotărârî, inculpatul a declarat recurs, solicitând redozarea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de circumstanțele sale personale.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art.208 alin.1 – 209 alin.3 lit.a C.pen. fiind corespunzătoare.
Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunțate, rezultă, fără dubiu că în cursul lunii ianuarie 2002, inculpatul s-a racordat fraudulos la rețeaua de gaze naturale, provocând astfel părții civile SC „Distrigaz”,sucursala Craiova, un prejudiciu în valoare de 4.216.317 lei.
Cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea acesteia și a modalității de executare, instanțele respectând criteriile prevăzute de art.72 și art.52 C.pen., cuantumul acesteia fiind minim.
Aplicarea în cauză a prevederilor art.81 C.pen. nu era posibilă, așa cum a reținut și instanța de apel, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 15 ani.
Intrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.3859 alin.3C.proc.pen. și care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul H.T.G. împotriva decizei nr.42 din 12 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.