Apărare. Asistenţă juridică. Același apărător. Inculpaţi cu interese procesuale contrare
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Asistenţa juridică și reprezentarea. Garantarea dreptului de apărare
Indice alfabetic : Drept procesual penal
- apărător
- drept de apărare
C. proc. pen., art. 6
În cazul în care unul dintre inculpaţi neagă săvârșirea faptei,
iar altul o recunoaște, implicându-l și pe cel dintâi, apărarea lor nu poate fi
asigurată, din cauza contrarietăţii de interese procesuale, de același
apărător.
Pentru deplina exercitare a drepturilor procesuale ale
inculpaţilor într-un atare caz, dacă aceștia nu angajează, în urma atenţionării
lor de către instanţă, un al doilea apărător, se impune desemnarea unui
apărător din oficiu pentru unul dintre inculpaţi, care să asigure, alături de
apărătorul ales, asistenţa juridică în condiţiile prevederilor art. 6 C. proc.
pen.
I.C.C.J.,
secţia penală, decizia nr. 2638 din 14 mai 2004
Prin sentinţa penală nr. 9 din 15 ianuarie 2004, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpaţii R.K. și R.D. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,cu aplicarea art. 16 din aceeași lege.
Instanţa a reţinut că, la punctul de trecere a frontierei Giurgiu – Mocănașu, inculpaţii au încercat să introducă în ţară 3982,39 g heroină.
Prin decizia nr. 158 din 3 martie 2004, Curtea de Apel București, secţia I penală, a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat sentinţa și a condamnat pe inculpaţi pentru săvârșirea în formă consumată a infracţiunilor menţionate.
Apelul inculpaţilor a fost respins.
Recursul declarat de inculpaţi este fondat.
Din examinarea împuternicirii avocaţiale, precum și a încheierii instanţei de apel rezultă că același avocat a acordat asistenţă juridică ambilor inculpaţi la judecarea cauzei la instanţa de apel.
Or, declaraţiile contradictorii date de inculpaţi în cursul urmăririi penale, când inculpatul R.K. nu a recunoscut fapta, iar inculpata R.D. a recunoscut săvârșirea infracţiunii și a indicat pe soţul său ca fiind și el vinovat de introducerea în România a unei cantităţi de heroină, beneficiind astfel de reducerea la jumătate a pedepsei conform art. 16 din Legea nr. 143/2000, indicau că interesele celor doi inculpaţi sunt contrare.
În această situaţie, pentru garantarea deplină a dreptului lor la apărare, instanţa de apel era datoare să pună în vedere inculpaţilor contrarietatea de interese și să le dea posibilitatea angajării și unui alt apărător pentru unul dintre inculpaţi, fie să numească un apărător din oficiu dacă nu exista posibilitatea angajării unui alt avocat.
Neprocedând astfel, instanţa a încălcat dreptul la apărare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpaţi au fost admise și s-a casat decizia atacată cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel.