Conducere pe drumurile publice. Persoană care are o concentraţie ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Stabilirea alcoolemiei
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică sau o concentraţie de alcool pur în aerul expirat peste limita legală
Index alfabetic: Drept penal
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul
- persoană care are o concentraţie ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat
O. U. G. nr. 195/2002, art. 79 alin. (1)
C. proc. pen., art. 10 alin. (1) lit. d), art. 11 pct. 2 lit. a), art. 62
În cazul infracţiunii prevăzute în art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, dacă această concentraţie a fost constatată cu etilotestul, aparat ce nu poate fi asimilat cu etilometrele aflate în dotarea poliţiei rutiere certificate de Institutul Naţional de Metrologie din cadrul Biroului Român de Metrologie, recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este obligatorie. Numai dacă pe calea analizei probelor de sânge se stabilește o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, existenţa infracţiunii este stabilită legal, pe bază de probe, așa cum prevede art. 62 C. proc. pen.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6116 din 18 noiembrie 2004
Prin sentinţa penală nr. 281 din 14 mai 2003, rămasă definitivă prin neapelare, Judecătoria Turda a condamnat pe inculpatul B.M. pentru săvârșirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare prevăzută în art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.
Instanţa a reţinut că, la 10 martie 2003, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, având o concentraţie de alcool în aerul expirat de 0,69 mg/l și, prin urmare, în sarcina inculpatului s-a reţinut săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, în modalitatea conducerii unui autovehicul pe drumurile publice având o concentraţie ce depășește 0.40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Recursul în anulare declarat în cauză, prin care s-a cerut achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este fondat.
În cauză, împrejurarea că inculpatul avea o concentraţie ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, așa cum prevede art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, a fost constatată cu etilotestul, aparat ce nu este asimilat cu etilometrele aflate în dotarea poliţiei rutiere, certificate de către Institutul Naţional de Metrologie din cadrul Biroului Român de Metrologie.
Totodată, potrivit dispoziţiei nr. 201091 din 24 aprilie 2003 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 79 și art. 80 din O. U. G. nr. 195/2002, când valoarea indicată de aparatul electronic este peste 0,40 mg/l ori reactivul fiolei s-a înverzit mai mult de 40% din conţinut, în mod obligatoriu subiectul va fi condus la unitate sanitară abilitată unde i se vor recolta probe biologice.
Prin urmare, atunci când în urma testării etilotestul indică o concentraţie ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, conducătorului auto i se vor recolta, în mod obligatoriu, probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar după analiza probelor de sânge, dacă se constată o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapta întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.
Cum după testare inculpatului nu i s-au recoltat probe biologice de sânge pentru a se determina alcoolemia, nu există o dovadă care să certifice acurateţea rezultatului etilotestului, și anume a concentraţiei de alcool în aerul expirat.
Neexistând probe certe care să permită lămurirea cauzei sub aspectul existenţei elementului material al infracţiunii, recursul în anulare a fost admis și s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.