Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 844 din 19 septembrie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpații M.G. și pe M.M. la câte un an și 6 luni închisoare fiecare, pentru infracțiunea de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. și la câte 8 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen.
În temeiul art. 33 și art. 34 C. pen., pedepsele au fost contopite, fiecare inculpat urmând să le execute pe cele mai grele și anume un an și 6 luni închisoare, sporite la un an și 7 luni închisoare.
A fost făcută aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., computată durata arestărilor preventive, confiscată cantitatea de 88.700 comprimate de efedrină și au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații, conducători auto, angajați ai unei societăți comerciale cu sediul în Republica Moldova, efectuau curse regulate pe ruta Chișinău - București și retur și în ziua de 27 noiembrie 2001, o persoană i-a solicitat inculpatului M.G. să-i transporte două genți, în care se aflau medicamente. Acea persoană i-a precizat că s-a înțeles și cu celălalt inculpat, lăsându-i și numărul său de telefon.
Persoana respectivă a revenit la autocar, având asupra sa două genți și i-a precizat recurentului M.G. că și inculpatul M.M. cunoștea situația respectivă.
Bagajele aduse au fost așezate în autocar într-un compartiment, prevăzut cu ușă de acces și sistem propriu de închidere amplasat în spatele mașinii și destinat depozitării coletelor.
În jurul orelor 19,00 autocarul condus de inculpatul M.G. a plecat spre Vama Oancea și în timp ce se deplasa a fost sunat telefonic, de persoana care adusese gențile cu medicamente, pentru a ști care este situația.
Ei au ajuns în vama Oancea noaptea, în jurul orelor 2,15.
La intrarea în vamă efectuându-se un control, de către un lucrător, s-a descoperit în compartimentul din spatele autocarului, destinat numai conducătorului auto, patru pachete ambalate în celofan peste care era aplicată bandă adezivă.
După desfacerea acestora s-a constatat că acele pachete conțin comprimate de efedrină.
Cu toate că lucrătorii vamali l-au întrebat pe recurentul M.G. dacă mai are ceva de declarat, la răspunsul negativ al acestuia, continuându-se controlul au mai fost găsite în zona din spatele banchetelor, sub gențile de voiaj mai multe pachete, ce conțineau pastile de efedrină. În total au fost găsite 89.000 pastile efedrină, substanță aflată pe lista precursorilor.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de către inculpați au fost respinse ca nefondate (decizia nr. 635 din 27 noiembrie 2002, a Curții de Apel Galați).
Împotriva acestor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a declarat recurs, susținând că acestea nu sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepselor.
În acest sens, Ministerul Public a menționat, că în mod greșit a fost reținută în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., din care cauză, pedepsele nu reflectă în mod corect pericolul social concret al faptelor și făptuitorilor.
Astfel, s-a susținut că și în ipoteza în care inculpații nu au antecedente penale, reținerea circumstanței atenuante a lipsei acestora nu este justificată, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor și pericolul social deosebit al lor. În cazul în care infracțiunea este gravă și inculpatul dovedește o periculozitate sporită prin modul și mijloacele folosite, comportarea bună înainte de săvârșirea faptei, nu are relevanță, lipsa antecedentelor penale neconstituind criteriul unic de apreciere a conduitei bune anterioare.
Mai mult, instanțele nu au luat în considerare că inculpații nu au fost sinceri, au avut o poziție oscilantă, au refuzat orice cooperare cu anchetatorii și nu au avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor, determinată, printre altele și de cantitatea extrem de mare de droguri, ce a fost transportată.
Împotriva hotărârilor a declarat recurs și inculpatul M.G.
Apărătorul acestuia a criticat hotărârile, susținând că acestea nu sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepselor.
Sub acest aspect, el a menționat că sancțiunile penale aplicate sunt aspre, ele nereflectând corect gradul de pericol social al faptelor și făptuitorului.
Considerând că pedepsele nu au fost corect individualizate, apărătorul a solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Public, admiterea celui al inculpatului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei, având în vedere că recurentul este infractor primar.
Recursul declarat de Ministerul Public este fondat.
Având în vedere pericolul social ridicat, pe care îl prezintă infracțiunile comise reflectat, pe de o parte, de natura acestora, iar pe de altă parte, de cantitatea mare a drogurilor transportate, este evident că aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., nu este justificată. Nejustificarea este și mai evidentă dacă se are în vedere atitudinea nesinceră și lipsa de cooperare a inculpaților cu anchetatorii, pentru descoperirea celui de al treilea participant la comiterea infracțiunilor.
Totodată, nu trebuie omisă împrejurarea că inculpații au comis o pluralitate de infracțiuni, ceea ce denotă perseverența lor infracțională.
Susținerea inculpaților că nu sunt vinovați de comiterea faptelor, întrucât nu au cunoscut ce transportau, nu este întemeiată, ea fiind o încercare de a fi exonerați de răspundere penală, astfel că justificat instanțele au respins-o, cu o motivare corespunzătoare.
Din materialul probator existent la dosar, care a fost complet administrat și corect interpretat rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților.
Astfel, calitatea de conducători auto, care efectuau curse cu autocarul în străinătate îi obliga ca în orice moment ei să cunoască conținutul bagajelor pe care le transportau, prin verificarea acestora, pentru că răspundeau de siguranța călătorilor, depozitarea genților respective fiind făcută într-un spațiu special destinat șoferilor. Toate acestea, coroborate cu împrejurările relatate de inculpatul M.G., căruia i s-a dat și o sumă de bani în valută pentru serviciul respectiv, duc la concluzia indubitabilă, că inculpații știau că au asupra lor efedrină.
Împrejurarea că substanța a fost descoperită la graniță, impune logic concluzia că ei nu pot invoca necunoașterea legii în materie, în sensul de a nu fi știut că transportul acesteia nu este permis de lege.
Semnificative în acest sens sunt declarațiile de la anchetă date de doi martori (C.L. și L.B.) din care reiese că înainte de a porni la drum, inculpatul M.G. le-a spus să se așeze pe scaunele din spatele autocarului pentru a fi „atenți la marfă”.
În consecință, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, urmează să fie admis.
Pentru aceste motive, rezultă în mod implicit, că recursul declarat de inculpatul M.G. nu este fondat și urmează să fie respins.
Întrucât inculpații au comis fiecare câte două infracțiuni aflate în concurs, instanța va înlătura dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., precum și sporurile aplicate, va descontopi pedepsele rezultante în cele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după care va stabili câte o pedeapsă fără aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., în ce privește pe ambii inculpați.
După ce se va da eficiența juridică dispozițiilor art. 33 și art. 34 C. pen., instanța va computa din pedepsele rezultante aplicate durata prevenției.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat vor fi restituite de către inculpați, iar în ce-l privește pe inculpatul M.G., în acestea se va include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva deciziei nr. 635 din 27 noiembrie 2002, a Curții de Apel Galați, privind pe inculpații M.G. și M.M.
Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 234 din 16 august 2002, a Tribunalului Galați, numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și la cuantumul pedepselor aplicate.
Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și sporul de o lună închisoare, descontopește pedepsele rezultante în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Înlătură pentru fiecare inculpat dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. c) și d) C. pen. și condamnă pe inculpați la câte 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000 și la câte un an și 6 luni închisoare fiecare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 din Legea nr. 141/1977.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, inculpații urmând să le execute pe cele mai grele și anume câte 3 ani închisoare fiecare.
Respinge recursul declarat de inculpatul M.G., împotriva aceleiași decizii.
Compută din pedepsele aplicate durata prevenției de la 28 noiembrie 2001, la zi, pentru ambii inculpați.
Obligă pe inculpatul M.G. să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, iar pe M.M. la 800.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2003.