Profanare de cadavre. Latura subiectivă
Pentru existenţa infracţiunii
prevăzute în art.319, în modalitatea profanării unui cadavru, este necesar ca
acţiunile materiale de vătămare, degradare etc. să fie comise cu intenţia de a
leza sentimentul de respect datorat morţilor și amintirii acestora.
În consecinţă, scoaterea cadavrului din casă, lăsarea acestuia pe un câmp și
incendierea lui, în scopul de a șterge urmele unui omor, nu constituie
profanare, deoarece lipsește intenţia specifică laturii subiective ce
caracterizează această infracţiune.
Secţia
penală, decizia nr.907 din 21 februarie 2003
Prin sentinţa penală nr.304 din 9 octombrie 2001, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpaţii M.L., L.O. și S.V. pentru săvârșirea infracţiunilor de omor calificat prevăzută în art.174 raportat la art.175 lit.b C.pen., respectiv complicitate la această infracţiune, de nedenunţare a infracţiunii și de favorizare a infractorului.
Instanţa a reţinut că inculpatul M.L., cu ajutorul inculpatei L.O., au ucis, la
21 decembrie 1999, pe K.F., după care, împreună cu inculpatul S.V., au
scos cadavrul din casă și l-au dus pe un câmp unde i-au dat foc.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr.71 din 21 martie 2002, a admis apelul procurorului și a majorat pedeapsa aplicată inculpatei L.O.
Prin recursul declarat de procuror se susţine că inculpaţii trebuiau condamnaţi și pentru săvârșirea infracţiunii de profanare de cadavre prevăzută în art.319 C.pen.
Recursul este nefondat sub acest aspect.
Justificat instanţa de fond nu a reţinut, în urma extinderii procesului penal pentru alte fapte faţă de inculpaţi, infracţiunea de profanare de cadavre, întrucât elementele constitutive ale acestei infracţiuni nu sunt întrunite sub aspectul laturii subiective.
Din interpretarea prevederilor art.319 C.pen. rezultă că pot fi încadrate în
această infracţiune lovirea, vătămarea, tăierea, străpungerea cadavrului,
întoarcerea acestuia în altă poziţie, degradarea, distrugerea, suprimarea,
sustragerea cadavrului sau unei părţi din acesta, a cenușii, dezgroparea,
dezbrăcarea cadavrului, aruncarea oaselor sau rămășiţelor pământești ori
a cenușei, murdărirea cadavrului, atașarea unui obiect sau însemn de natură a
leza memoria persoanei decedate.
În esenţă, pentru existenţa infracţiunii prevăzute în art.319 C.pen. este necesar ca, prin acţiunea ce constituie elementul său material, să se aducă, cu intenţie, o atingere, o alterare a sentimentului de respect datorat morţilor și amintirii acestora.
În speţă, elementele acestei infracţiuni nu sunt întrunite, întrucât inculpaţii nu au comis nici unul din actele de executare arătate, de natură a aduce o lezare respectului faţă de persoana decedată, intenţia lor fiind aceea de a șterge urmele faptei săvârșite.
În consecinţă această critică nu a fost primită, recursul procurorului fiind admis pentru alte motive.