Omor calificat. Uciderea copilului nou născut
Uciderea de către mamă, imediat după naștere, în condiţiile premeditării, a
copilului constituie infracţiunea de omor calificat prevăzută în art.174
raportat la art.175 lit.a și c C.pen.
Împrejurarea că, potrivit actelor medico-legale, copilul era neviabil din cauza
unei afecţiuni congenitale, este irelevantă, de vreme ce în momentul nașterii
acesta era viu.
Secţia
penală, decizia nr.922 din 21 februarie 2003
Prin sentinţa penală nr.31 din 3 aprilie 2002, Tribunalul Călărași, în baza art.174 raportat la art.175 lit.a și c C.pen., a condamnat pe inculpata P.V. la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat.
Instanţa a reţinut că inculpata, ascunzând că este gravidă, în dimineaţa zilei de 13 iulie 2000, după ce a născut, a ucis copilul prin asfixie.
Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că moartea copilului a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice.
Comisia de avizare și control a concluzionat că fetusul a fost expulzat mort, datorită unei pneumonii interstiţiale, prezentând lichid în căile respiratorii, dar fără sindrom asfixic.
Existând contradicţii între cele două acte medicale, acestea au fost trimise la Comisia Superioară Medico-Legală, care a aprobat avizul Comisiei de Avizare numai în ceea ce privește faptul că nou-născutul era neviabil, concluzionând că la naștere acesta era viu, dar neviabil.
Instanţa a considerat faptul că nou-născutul era neviabil nu are relevanţă pentru încadrarea juridică a faptei.
Apelul declarat de inculpată a fost respins de Curtea de Apel București, secţia I-a penală, prin decizia nr.315 din 5 iunie 2002.
Împotriva acestei decizii, inculpata a declarat recurs, solicitând, în principal, achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de omor, fătul fiind expulzat mort, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Examinând recursul, se constată următoarele:
Primul motiv de recurs, prin care se solicită achitarea, nu este fondat.
Avizul Comisiei Superioare confirmă concluzia raportului de constatare medico-legală care a stabilit că moartea copilului a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice și se coroborează cu declaraţia inculpatei care, în faţa organelor de urmărire penală, a confirmat că nou-născutul era viu.
În atare situaţie, se constată că primul motiv de recurs este nefondat și va trebui respins, ca atare.
Cel de-al doilea motiv, referitor la greșita individualizare a pedepsei, este însă fondat; în consecinţă recursul inculpatei a fost admis și s-a dispus reducerea pedepsei.