Apărare. Internare medicală. Prezenţa apărătorului
Instanţa, hotărând asupra confirmării măsurii internării medicale a
făptuitorului, dispusă provizoriu de procuror în cursul urmăririi penale, este
obligată să asculte concluziile apărătorului, iar dacă cel internat nu are
apărător, să-i asigure unul din oficiu.
Dacă judecata a avut loc în lipsa apărătorului, hotărârea este supusă casării
în temeiul art.3859 alin.1 pct.6 sau, după caz, al art.410 Partea a
II-a pct.6 C.proc.pen.
Secţia
penală, decizia nr.1192 din 7 martie 2003
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în baza art.11 pct.1 lit.b raportat la art. 10 alin.1 lit.e C.proc.pen. și art.48 C.pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.P. pentru infracţiunea de furt calificat, constatându-se că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, iresponsabilitatea făptuitorului.
Totodată, procurorul a dispus internarea medicală provizorie și a sesizat instanţa pentru confirmarea acestei măsuri.
Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentinţa penală nr.530 din 16 martie 2001, a dispus, în temeiul art.114 C.pen. internarea făptuitorului G.P. într-un institut medical de specialitate, până la însănătoșire.
Tribunalul București, secţia a II-a penală, a respins recursul declarat de G.P., greșit socotit ca apel, prin decizia nr.736/A din 11 mai 2001.
Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.
Potrivit art.435 alin.1C.proc.pen., în cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată, în mod provizoriu, în cursul urmăririi penale sau judecăţii, punerea în executare se face de către procuror sau de către instanţa de judecată care a luat această măsură, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că dispoziţiile arătate în art.430-434, se aplică în mod corespunzător.
Conform art.434 alin.1 C.proc.pen., judecătoria ascultă concluziile procurorului, ale apărătorului și, dacă găsește necesar, și ale persoanei internate.
Potrivit alin. 3, dacă cel internat nu are apărător, i se asigură un avocat din oficiu.
De asemenea, art.294 alin.1 din același cod prevede că, în cauzele în care desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie, președintele instanţei, odată cu fixarea termenului de judecată, ia măsuri pentru desemnarea apărătorului.
Instanţele au confirmat măsura de siguranţă a internării medicale fără să ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
Având în vedere că dispoziţiile referitoare la asigurarea asistenţei juridice obligatorii sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art.197 alin.2 C.proc.pen., recursul în anulare a fost admis, cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.